RSS

Arhive pe etichete: Eu cititorul

Tema: Eu cititorul, in dialog fascinant cu textul literar.

SCHWARZMAN LIBRARY DONATION
,, Fiecare carte joaca rolul unei chei ce poate deschide sali necunoscute ale castelului tau.”
Cred ca nu doar eu m-am intrebat de nenumarate ori : – Care este principala deosebire dintre literatura si viata ? Sa stiti ca am gasit un raspuns cit se poate de convingator ; in carti proportia de oameni exceptionali e mult mai mare decit in realitate.De aceea cartea este un izvor , care ne ajuta sa intelegem si sa patrundem in tainele lumii si-a intregului univers.Datorita studierii si analizari a citor mai multe opere , avem toate sansele sa ne modelam pe noi insine in cea mai desavirsita forma.Din picaturile de intelepciune desprinse din aceste izvoare vesnic vii putem descoperi sfaturi si cel mai misterios este momentul cind inconstient in cititul cartilor ne putem “adăposti” de toate momentele cele mai nefaste care ne afecteaza viata, pentru ca a trai sufleteste si nu doar trupeste este in opinia mea cel mai minunat lucru care ni se poate intimpla atit de des, totuldepinde doar de dorinta noastra de-a exploata , crea si trai.Lectura este o mângâiere deoarece ne alină ,ne atrage cu ajutorul subiectelor ei şi ne face să iutăm de viaţa cotidiană.
Cartea mai este un îndemn, pentru că citind azi o carte este un îndemn de a citi si altele ,astfel reuşim să găsim răspunsuri la întrebările noastre.Ea “ne face să trăim înafara de minciună,nedreptate şi prejudecăţi”(M.Sadoveanu). Aceste vorbe ale unui mare scriitor al ţării noastre ne atrage atenţia asupra unei mari calităţi a cărţii adica puterea de influenţare a unui individ .Toţi acei care au acces la o bibliotecă vor fi cu mult mai puternic sufleteste si psihic .Acestia sunt cei care vor putea înfriunta mai uşor viaţa cei care vor avea un vocabular adecvat Cărţile sunt cele care scot la iveală din noi ce e mai bun.Ele pot sa descopere adevaraţi genii care pot ajuta la îndreptarea viitorului unei ţări întregi.Na ma consider geniu ,insa cu cit mai mult citesc cu atit adun mai mult curaj si dorinta de-a schimba ceva nu doar pentru mine. De exemplu atunci cind am am citi nuvela ,,Alexandru Lapusneanu” de Costantin Negruzzi la inceput mi se paru o lucrare bazata foarte mult pe cruditate iar eroul principal Lapusneanu este o peroana putin rationala si nemiloasa. Fireste el apare ca o intruchipare a tiranului crud si singeros, pentru ca scopul politicii sale este de a spori autoritatea domnitorului prin ingradirea puterii marilor feudali adica a boierilor.De asemenea el isi pierdu-se increderea in boieride cind fusese tradat de ei in prima domnie , el zicea asa: – Eu ii cunosc pre boierii nostri , caci am trait cu dinsii”, ii spunea vornicului Bogdan la intrarea in tara , iar boierilor trimisi de Tomsa in solie le replica:,,Voi mulgeti laptele tarii ,dar au venit vremea sa va mulg si eu pre voi.” In caracterizarea personajului , C. Negruzzi da dovada de obiectivitate.Personajul fiind infatisat prin , faptele ,gesturile si cuvintele sale, interventiile directe ale autorului fiind minime. Pentru mine si nu cred ca sunt unica , acest domnitor a devenit unul dintre eroii preferati, m-a fascinat prin gesturile si mimica sa si anume iata acele momente:
,,Bine –ati venit , boieri ! zise acesta silindu-se a zimbi.”
,,Daca voi nu ma vreti , eu va vreau , raspunse Lapusneanu , a caruia ochi scintiera ca un fulger[…].”
Faptul ca pentru prima data in literatura romana , C. Negruzzi caracterizeaza in mod magistral un personaj colectiv m-a facut sa inteleg ca atunci cind am atins aceasta carte defapt am atins un om . Aceasta nu e unica opera citita anul acesta care m-a facut mai matura la acelasi nivel am fost influentata si de ,,Istoria ieroglifica”,veritabila capodopera literara a lui D.Cantemir , una din scrierile cele mai originale si valoroase din toata literatura romana , conceputa ca un pamflet politic ‚dar de o specie cu totul nou si mai ales cu o finalitate ce concura la transformarea ei intro creatie literara cu cheie , viabila dincolo de momentul elaborarii ei si supravetuind epocii . Opera in sine contine o problema care este: Ce urmarea D.Cantemir scriind aceasta opera ? Ce eficienta politica avea ea ? Prin faptul ca nu stigmatizeaza personaje istorice cum este in opera lui C.Negruzzi m-a frapat , el fiind domnitor o persoana care spune mereu lucrurilor pe nume a scris asa o lucrare plina de sarcasm . Desi intrind mai amplu in esenta am inteles ca nu este vorba despre frica sau lasitatea unui asemenea geniu ,opera sa mi-a aratat ca se poate de vorbit printre rinduri si ca putini vor fi cei care o sa inteleaga sensul gindurii tale , dar din multimea care te asculta si putinul care intelege cei ce vor aplica ideile tale la sigur ca vor mai urca o treapta spre culmile ratiunii.
As vrea sa mentionez ca nu doar proza si lucrarile foarte ample contin hrana intelectului , ci si in versuri sunt foarte multe condimente necesare pentru o gindire cit mai tenace. Citind, studiind , analizind si comentind faimoasa fabula ,,Ciinele si catelul” de Grigore Alexandrescu m-am ciocnit inca o data cu dureroasa realitatea . Aceea ca autorul pune in discutie prin intermediul personajelor sale , intruchipate de animale personificate , principiul egalitatii , v falsa modestie si nu in ultimul rind egoismul , care exista din toate timpurile intre oameni .Nu doar atunci cind ciinele zice : ,,Numai pe noi mindria nu ne mai paraseste” , aducind in discutie propriul sau exemplu .Afirmind , cu tarie si falsa modestie ca ii face placere cind este considerat la fel ca ceilalti si fiecare i se adreseaza cit mai simplu :”fistecine stie/C-o am de bucurie /Cind toata lighioana , macar si cea mai proasta ,/Ciine sadea imi zice , iar nu Domnia voastra”.
Sigur ca cind este vorba despre literatura niciodata nu vom depista o limita , dar aceasta este ceva firesc , pentru ca nicodata nu termini o carte doar ca ai inceput-o.Si din cite cunoastem cartile se impart in doua categorii ; cartile momentului si cartile eterne.
In fine in aceast eseu am reusit sa redactez doar cite aspecte ale cititului si influenta cartilor la formarea unui caracter. Exista totusi o multime de intrebari si raspunsuri ce asteapta sa se nasca , dar toate la timpul lor.Mereu am considerat ca inainte de-a deschide o usa a alte-i sali trebuie sa privesti foarte atent daca ai cercetat-o asa cum ti-ai dorit pe cea precedenta. Imi place sa aflu mereu ceva nou dar sa nu uit ce am invatat mai inainte la fel ca si prietenii , cartile necesita multa atentie iar daca acum in secolul douazeci si unu lumea crede ca internetul va inlocui cu brio cartile se gresesc amarnic , pentru ca mirosul paginilor parfumate cu aroma de arbori niciodata nu se vor putea compara cu acele pagini moarte de pe internet.
Aici am scris ceea ce simt cu adevarat atunci cind deschi o noua carte iar sentimentul de placere si satisfactie nu ma paraseste niciodata . Insa tentatia aceasta de-a calatori virtual creste de fiecare data cind ma gindesc ca nu e doar o singura lume in care traim.

 
Un comentariu

Scris de pe Ianuarie 1, 2009 în Esee

 

Etichete: ,

Tema: Eu cititorul, in dialog fascinant cu textul literar.

old_books_011
,, Fiecare carte joaca rolul unei chei ce poate deschide sali necunoscute ale castelului tau.”
Cartea este în viţa noastră un element central al creării unui psihic sănătos a unei culturi generale ,este sprijinul în cazul unei decăderi nervoase .
Ea ne face să fim mai buni ,ne ajută să trecem mai uşor peste greutăţile vieţii (iar acestea sunt numeroase),intr-un cuvânt ne întăreşte.
Pentru mine ea este un mod de comunicare şi reprezintă o ordonare a cuvintelor la formele lor cele mai expresive.A scrie este o artă deoarece trebuie să ai dar pentru a putea să realizezi ceva de calitate.Trebuie să ştii să împleteşti să aranjezii cuvintele în aşa fel încât cititorul să fie atras de ceea ce citeşte ,si să aibă posibilitatea să înveţe ceva din conţinutul lecturii.Sentimentele pot fi exprimate prin cuvinte dar nu oricare dintre ele ci doar acelea ce provin din inimă şi care sunt una şi una cu ceea ce simte autorul.
Nu se poate realiza un fel de “tablă a lui Pitagora” care să ne inveţe să potrivim cuvintele, să scriem.Scrisul se învaţa din practică din citirea operelor de mare valoare ale înaintaşilor nostri.Am citit nu putine carti care cu adevarat m-au ajutat sa inteleg unele lucruri pe care nici nu le banuiam.Voi incerca sa demonstrez aceasta prin citeva lucrari una din ele fiind ,,De neamul moldovenilor , din ce tara au iesit stramosii lor”de unicabilul cronicar , prin felul sau de-a scrie Miron Costin.Poate ca in nici-o alta lucrare de-a sa cronicarul nu iese in evidenta ca in Predoslavia la De neamul moldovenilor , marturisire dramatica a unui carturar patriot,care n-a putut suporta ,,ocarile”aduse acestui neam ,,de o seama de scriitori”. Indignarea lui se indreapta impotriva unor copisti ai cronicii lui Ureche, mai ales impotriva lui Simion Dascalul , ,,om de multa nestiinta si minte putina”, care afirmase ca moldovenii ar proveni , din tilharii de la Roma exilati pe teritoriul Daciei.Din aceasta lucrare am invatat ca , patriotismul , preocuparea pentru originea noastra romanica si convingerea ca romanii trebuie sa iasa din intunericul nestiinteise poate realiza doar datorita scrisului ,care e dator sa slujeasca adevarul. Iar daca veni vremea sa vorbesc despre adevaruri atunci capodopera neamului romanes ,, Balada populara Miorita” autorul careea nu este doar o singura persoana , ea a fost culeasa si de Vasile Alexandri care a publicat-o in cunoscuta sa culegere de literatura folclorica.Miorita fiind rezultatul unui proces de creatie seculara include in armonie perfecta un numar variabil de motive . Pe care se bazeaza intreaga opera si ele ne ofera noua cititorului acea sursa de curaj si sacrificiu in numele binelui si al eternului.
Pe o nota mai vesela imi permit sa includ in aceasta serie de lucrari studiate anul acesta si comedia ,,O scrisoare pierduta”de I.L Caragiale.Capodopera a dramaturgii romanesti,reprezentata pentru prima oara in 1884, ,,O scrisoare pierduta realizeaza o sinteza superioara intre satirizarea politicianismului epocii si surprinderea unor caractere uname cu valoare de generalitate .
Comicul de limbaj-in care Caragiale este maiestru-consta in caracterul evocator al numelor de personaje ,in greselile de exprimare (,,bampir” , ,,scrofulos”etc.), denotind incultura , si ticurile verbale care contribuie la imaginea caricaturala asupra personajelor (,,fix a lui Farfuridi, ,,curat al lui Pristanda).Ce ma facut sa indragesc aceasta opera este deznodamintul vesel si stilul parodic prin care se exagereaza ridicol ce nu-ti permite sa satai pasiv in timpul lecturii.Felul de-a face glume din necaz sa creezi haz ma ajuta si astazi atunci cind sunt in cadrul unui grup si ne intrecem la glume pe teme politice.
Daca e sa fac o generalizare la cele spuse in acest eseu atunci eu cred ca in orice arta ai nevoie , nu numai de talent ci si de un intreg bagaj de cunostinte teoretice , care se dobindeste ,inevitabil in timp.Experienta di carti dar si cea din viata , e foarte importanta pentru o persoana ce tinde spre perfectiune.Sunt o multime de sali care au usi si ele pot fi deschise doar cu o singura cheie ce poarta numele de”forta cuvintului”.
Iar cele trei reguli pe care le respect atunci cind imi aleg cartile pentru lectura sunt : 1) Nu citesc niciodata o carte mai nou de un an . 2)Citesc nu doar carti faimoase ci pe cele care imi provoaca curiozitate . 3)Mai intii de toate citesc cele mai valoroase opere ale neamului meu apoi pe cele din literatura universala , pentru ca cartile scrise de marii carturari romani detin comorile ce ma pot ajuta sa gasesc adevarata fericire.
Nu uit niciodata ca cartea este o grupare a cuvintelor ,cuvintele fiind rostite fiecare cu altă inimă deci cartea infăţişează inima în diferite posturi.
O carte este o provocare pt. fiecate dintre noi .
Nu trebuie decât să profităm de aceeastă imensă comoară ,să învăţăm să preţuuim.
O carte este o provocare pt. fiecate dintre noi .
Nu trebuie decât să profităm de aceeastă imensă comoară ,să învăţăm să preţuim.

 
2 comentarii

Scris de pe Ianuarie 1, 2009 în Comentarii

 

Etichete: ,