RSS

Rafael si Lily

Putem numara stele de pe cer din nebunie ori din plictiseala. Uneori din ambele motive. Insa de cele mai multe ori uitam sa ne numaram si pe noi , singura stea , singura planeta, singurul soare care conteaza ! Privim Universul cu o ciudata neincredere, de parca nu am putea concepe ca mai exista si alte lumi, si alte realitati, si alte locuri in care alte forme de oameni iubesc, urasc, ucid, traiesc. Astfel ca, realitatea ne izbeste necontenit cu partea ei ascunsa in umbra: Ceea ce nu vedem ne vede. Ceea ce nu simtim ne simte. Ceea ce nu ne lipseste ne apartine. Treptat, insa, lucruri pe care nu le vedem devin vizibile iar lucrurilor pe care suntem obisnuiti sa le avem incepem sa le simtim lipsa. Natura noastra ne spune ca omul este un sistem dinamic in care o infinitate de lucruri pe care le avem face schimb de materie si spirit cu o infintate de lucruri pe care nu le avem. Atat timp cat va exista un echilibru in acest sistem va exista si armonie. Insa omul este o fiinta haotica ce va tinde sa-si asume rolul cunoasterii si va claca in fata noilor infinituri de necunoastere pe care le va intrezari. Omul nu a fost creat pentru a fi fericit ci pentru a oscila intre nebunia descoperirii si plictisela de armonie. Fericirea este doar momeala ce-l va tine in cursa, pana la sfarsit…

Iata ce se intimpla cu noi atunci cind calcam tarimuri noi si lasam imaginatia si limbajul corpului sa fie unicul stapin al destinului. Este vorba despre el , ea si o dragoste in vis nimic mai mult insa traita cu dubla intensitate fata de ceea ce suntem obisnuiti sa simtim, sa traim si s a intelegem noi pamintanii. Si iata e momentul destainuirii:

( Rafael printer flacarile vesnice si cuprins de-o lumina divina catre iubita sa Lily).

Rafael : Romeo şi Julieta suntem noi. Noi care vrem să schimbăm lumea. Noi care ştim că dacă n-o vom face, e păcat. Noi care avem încredere că e posibil. Noi care suntem liberi să iubim. Romeo şi Julieta sunt adevărul nostru. Şi sunt lumina noastră. Şi sunt speranţa noastră pentru totdeauna. Şi sunt doi. Romeo şi Julieta suntem noi. Atunci când nu ne este frică.

Lily : Plutesc din nou in visele cu tine… Si-mi este dor de tine…
Ma plimb ganditoare prin amintirile cu tine…toata viata am asteptat o iubire care sa ma copleseasca cu pasiunea ei… astept… in vise vii mereu si-mi promiti ca vii… dar eu stiu ca ai sa vii intr-o noapte cu toate ca mai stiu ca in acest univers nu exista nici un colt pentru noi,… in care sa fim noi, in acelasi spatiu si in acelasi timp, nu mai incape lumea de noi…tu n-ai sa te ratacesti pe drum venind la mine din cauza lumii si a ideeilor preconcepute…si n- am sa te pierd …ohh! dragul meu cata durere am, nimeni nu intelege, doar Dumnezeu stie ce-i in sufletul meu…E asa de multa liniste de parca mi-ai jurat tacere si nu iubire…tacerea vine, nu ma intreaba de o vreau, daca o doresc, o urasc, ea vine linistita si mi se aseaza in inima si in suflet…
Te-am vazut… in vis ai venit si m-ai cuprins in tacere in brate… tacut… m-ai privit… tacut… ai plecat tacut…
Apoi, un tunet a cuprins pamantul, sunt hohotele mele… ploaia ce curge siroaie… sunt lacrimile mele ..
Cum impaci un suflet care plange ?cum dragul meu?stiu eu, doar stand la pieptul meu …astept sa vina seara… sa adorm din nou cu tine-n gand…si tu nu stii… acolo vii… mereu… mereu… mereu la patul meu, iar eu, eu iti luminez drumul printre stele in Calea Lactee…pana murim sa ne iubim in ani lumina…te iubesc si vreau sa fim impreuna,cat timp mergem pe jos distanta de la soare la luna

Rafael : Mai da-mi un semn.
Si voi veni la tine
Pe-un fir de gand,
Asa cum vine
Lacrima. Plangand.

Sa curg din palma
Zambet de iubire,
Sa-ti inveleasca
Trupul de argint
Flamand de fericire.

Sarutul ca o boare
Strivit pe pielea-ti fina
Cu gust de soare
Si miros de luna,
Din doruri iti alina.

Inchidem ochii.
Ne cufundam in noi.
Eu nu te vad,
Tu nu ma vezi,
Dar suntem amandoi.
…nu mai am cuvinte sa-ti arat dragostea si iubirea ce ti-o port…

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe Octombrie 5, 2008 în Esee

 

Etichete:

,, Prin elogierea femeii mestesugarul Adam devine nemuritor.’’

Eternitatea , nu e doar un cuvint , ea reprezinta tot , trecutul , prezentul si viitorul . E cea mai cuprinzatoare realitate din cite exista , pentru ca din eternitate s-au nascut toate celelalte … ea raminind un izvor infinit si nedefinit . O putem asocia cu viata fiind ambele atit de mult dorite de toti muritorii.E bine sa cunosti pentru ce ai fost creat posibil ar aparea mai putin dorinta de-a fi si de-a ramine nemuritor . Dar ce se intimpla atunci cind nu esti creat ‘’nici ceresc , nici pamintesc , nici creator nici nemuritor ci tu fiind un mestesugar liber si independent fata de tine insuti ?” In acest caz totul este mult mai simplu si inedit fiind mestesugar ,, iti poti da acea forma pe care ti-o vei fi ales .” Probabil multi si-ar fi dorit sa se nasca mestesugari , pentru a putea devein pamintesti si nemuritori dar alesii Domnului sunt putini .Adam este unul dintre cei putini si eterni iar Manole este unul dintre cei multi care s-a luptat pentru a fi etern. Nimic nu-l impiedica pe cel ce traieste pe pamint sa devina asa cum isi doreste importantaeste dorinta de-a fi si de-a ramine cit mai mult in eternitate, iar pentru ca sa ajungi la un asemenea apogee trebuie sa iubesti oamenii si ceea ce faci in masura incalculabilului si alienabilului.

Dragostea pentru oameni si creatie este una cadou pe care Dumnezeu la dat o data cu crearea noastra. Cind Dumnezeu i-a insuflat lui Adam “suflarea de viata” i-a insuflat si dragostea , pentru ca doar ea este vesnica si nu depinde de timp . Dragostea nu consta in faptul nu ca noi am iubit pe Dumnezeu pentru ca ne este tata , ci in faptul ca el ne-a iubit pe noi , si-a trimis pe Fiul Sau ca Jertfa de ispasire pentru pacatele noastre . Dumnezeu a dat pe Fiul Sau s-a sufere pentru noi ca sa capatam mintuirea . Acesta a fost un act al caracterului Lui Dumnezeu care este dragostea. El nu a masurat pretul care trebuie sa-l plateasca pentru salvarea omenirii. Asemeni lui a procedat si Manole a daruit totul pentru creatiea sa, zidind-o pe Ana si pruncul sau el a devenit etern prin fapta sa .Observam aceeasi ordine de idei si in Biblie cartea tuturor cartilor si operelor .Dumnezeu si-a jertfit fiul , Manole sotia si copilul pentru a salva ceea ce iubesc mai mult decit orice – arta frumosului. De fiecare data nimic nu s-a putut crea fara ca femeia sa fie cel mai important element al creatiei.Mama lui Isus este Maria din Nazaret o fiinta care a semanat dragostea printer oameni prin fiul sau Isus astfel dind viata si eternitatii. Ana este si ea o fiinta nevinovata si absolut pura care datorita divinitatii sale si prin jertfirea de sine putea sa opreasca surparea zidurilor si contemplarea dragostei fata de Dumnezeu ce este slavit anume in manastiri si biserici.

Totusi cele mai importante personaje ale eternitatii si-a vietii ramine a fi Adam si Eva . Iar nemurirea lui Adam a fost asigurata de dragostea Evei care i-a demonsrat ca vesnicia traieste prin oameni si credinta. Si chiar daca femeile nu intotdeauna actioneaza rational dupa conceptiile imaginate de catre jumatatea lor , ele sunt stimuli care te fac sa iubesti cu adevarat , sa daruiesti totul pentru frumos.

Eva este numele general al tuturor femeilor , iar Adam e un nume colectiv , pentru tot neamul omenesc.

Numele de Eva semnifica viata , iar Adam a chemat numele femeii sale asa , fiindca este mama tuturor celor vii.

Viata vesnica fiind dragostea pe care i-a daruit-o Eva, la facut pe Adam un nemuritor spre idealul caruia e bine sa tindem…

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Septembrie 30, 2008 în Comentarii

 

Etichete: , ,

,, Balada reprezinta mitul estetic indicind conceptia noastra despre creatie , care este rod al suferintei . “

Din noapte adinca a trecutului nostru , strabunii ne-au transmis pe cale orala , o mostenire artistica de mare valoare.In interiorul lor , baladele reprezinta un capitol de seama .

Iar in traditiile populare , aceste creatii se numeau ,,cintece batrinesti “, ,,voinicesti” sau ,,haiducesti “, subliniind vechimea si continutul lor prin excelenta eroica.

Termenul apusean de “balada” a fost preluat de Vasile Alecsandri , din dorinta de a face cunoscuta lumii intregi genialitatea poetica a poporului roman . Caracterul esential al baladelor noastre este epicul bogat , descrierea minutioasa a faptelor si intimplarilor , insotite mereu de tonul liriccare este si gama de culori a folclorului romanesc.Si nu toate lucrarile sunt opere , recunoscute de natiune sunt acelea in care subiectul se naste in suflet si sunt redactate de intelect. Avem o gama variata de balade insa titlul de “valoroase “il detin doar acelea ce sunt datate cu rafinament expresionism si extraordinare metafore plasticizant – revelatorii. Poetii , care reusesc sa creeze asemenea tezaure culturale traiesc esentele inaintasilor comunicind cu ei in acelasi duh al solului natal.

Acesti parinti ai baladelor au devenit cei mai mari dramaturgi ai neamului nostru , care au puterea de-a da viata unor minuni spiritual fiind scufundati in profundul sens al existentei. Iar majoritatea temelor pentru balade sunt inspirate din haosul primordial al humei materne. In argila stramoseasca se afla forta care e in stare sa opreasca timpul pentru citeva moment. Alaturi de codri , munti ,dealuri ,si izvoarereusesti sa-ti alini durerea si s- a te regasesti pe tine insati .

A scrie o balada e simplu pentru cel care simte nevoia de-a se spovedi in fata eului propriu. Iar o mare dificultate este intilnita doar de cei ce nu triesc.Din operele nemului poti acumula o experienta colosalade viata nefiind nevoia de-a te incadra trupeste in miezul actiunii , este destul sa intelegi si sa apreciezi tot ce s-a creat pentru o lume mai buna.Toate gindurile nesfirsite pina la urma le putem gasi in balade si mituri , adesea balada traieste prin mit si viceversa.E firesc deoarece la baza creatiei este suferinta si experienta de viata. Deslusim in nenumarate opera jertfirea de sine , armonia, mituri dedicate diferitor zei si totusi subietul principal ramane mitul uman .

Doar cu ajutorul acestei filozofii ce dainuie de secole in cultul nostru popular, noi vom fi capabili sa descoperim noi conceptii ale artei ce ne fac sa determinam cu fermitate capacitatea de realizare ca natiune.

Sunt multe lucruri ce depind de ingeniozitatea creatorului ,dar daca autorul nu are talentul de-a compune , versurile si scrierile sale sunt seci fara inteles. In ele nu e contemplate forta divina de-a te captiva , iar reusita de imbinare a realului cu fantastical creeaza atmosfera de cercetare si cugetare asupra fiecarui cuvint.

In fine sunt atitea lucrari pe care trebuie sa le intelegem ,dar daca ele nu ar exista s-ar prabusi tot universal asupra noastra si chiar nu vom putea determina nici a suta parte din sensul existentei noastre.

 
13 comentarii

Scris de pe Septembrie 26, 2008 în Esee

 

Etichete: , ,

Balada populara ,,Miorita”.Mitul pastoral si viziunea asupra mortii.

Balada populara , este o opera epica in versuri, care-si are radacinile in trecutul istoric al unei tari.Exceptie nu face nici balada ,,Miorita” , care in sufletul poporului roman va ramine ,,cea mai frumoasa epopee pastorala din lume”.

Timp de mai bine de un secol , de cind a fost culeasa de catre Alecu Russo si Vasile Alecsandri , despre balada ,,Miorita” s-au scris mii poate citeva zeci de mii de pagini.Iar cel mai palpitant din toate aceste lucrari e faptul ca: istorici, istorici literari,esteticienii si poetii, eseistii, folcloristii in totalitatea lor, etnografii si muzicienii, filozofii in fine , romani sau straini, au vazut in celebra balada pastorala expresia cea mai autentica a sufletului romanesc.

Nici nu se putea in alt mod, deoarece creatiile noastre populare reprezinta sinteza de viata a romanilor concretizata in teme si motive diverse (bucuria vietii si a dorintelor implinite ,zbuciumul implinirii, devotamentul in prietenie, durerea pierderelor celor dragi, sentimental nesupunerii si razvratirea in fata nedreptaii etc.).Sunt o multime de lucruri ce asteapta sa fie descoperite in aceasta balada, probabil nu v-om reusi niciodata sa aflam toate minunile ce stau in umbra acestor simple versuri.

Eu cred ca nu exista o opera mai cunoscuta de poporul roman decit ,,Miorita”.Mai intii de toate este foarte usor de memorat, in plus tot continutul sau, cuprinde o descriere a cadrului natural din intreg spatiul romanesc.Ea a devenit o enigma , deoarece jocul de cuvinte folosit de autor fascineaza prin simplitatea sa si in acelasi moment iti ofera un anturaj meditative pe care-l simti foarte aproape de sufletul tau.

Mitul acesta pastoral a luat nastere in sinul unei naturi salbatice si in inimile unui popor pasnic dar mereu dornic de libertate si adevar.

La fel cum ne este greu sa patrundem in cugetele omenesti exact atit de complicate este si explicarea concreta a evenimentelor prezente in aceasta balada.

Spre exemplu acest moment de impacare cu gindul ca ciobanul este la curent cu faptul ca opera sa pe nume ,,viata” in curind se va firsi.El cunoaste destul de bine cine-i sunt dusmani , insa nu intreprinde niste actiuni radicale de razbunare sau evadare.Doar se gindeste la cea mai divina fiinta , care pentru el este maicuta, dragostea pe care a cultivat-o in suflet pentru ea nu-i permite sa spuna mult prea durerosul si cumplitul adevar.Asa sunt romanii din cele mai indepartate timpuri aleg mai bine s -a spuna lucrurile c-o nuanta de culori fierbinti decit un sumbru adevar. Dar asta este specificul lor cu bune si rele e fiecare natiune ,iar noi fiind majoritatea ortodocsi intotdeauna ne-a ajutat Dumnezeu.

,,Pe l-apus de soare …” se vor stinge si scinteile din ochii ciobanului ortoman , el insa este pregatit , isi face un fel de testament , lasind dispozitii privitoare la inmormintare, pe care o confunda cu o nunta. Reactia in fata mortii se manifesta sub forma unui frumos panteism- dincolo de orice credinte religioase-,izvorit din adincul firii omenesti, de o mare forta de impresionare poetica.

Ciobanul din Miorita a inteles un moment foarte important , pe care multi nu-l accepta: ,, nu avem posibilitatea de-a trai vesnic fizic, insa este real sa nu fim uitati niciodata, lasind omenirii ceva specific personalitatii noastre.Iar ideea de-a da nastere aceste-ibalade lafacut pe autorul ei etern.

 
7 comentarii

Scris de pe Septembrie 9, 2008 în Esee

 

Etichete: , ,

Caracterizarea Otiliei.

Romanul ,,Enigma Otiliei “ reuneste cea mai bogata galerie de personaje tipologice: avarul (Costache Giurgiuveanu), arivistul (Stanica Ratiu), “baba absoluta “(Aglae Tulea), alienatul mintal (Simion Tulea), fata batrina (Aurica), maniacal in devenire (Titi).

Din aceasta galerie de personaje eu voi selecta doar personalitatea Otiliei.

De fapt , romanul incepe si se incheie cu cite-o imagine a Otiliei (reconstruita de personajul- martor Felix –Sima).

Prima Otilie (cea vie) ii arata tinarului sosit in strada Antim ,,un cap prelung si tinar de fata , incarcat cu bucle , cazind peste umeri” si ii intinde cu franchete ,,un brat gol si delicat “, ultima Otilie (cea din fotografiea pe care Pascalopol i-o arata lui Felix ,in tren) este o imagine neinsufletita a unei doamne frumoase , cu linii fine , dar care nu mai era Otilia cea de alta data.

Intre cele doua moment se incheaga chipul Otiliei, faptura apartinind vietii si visului adolescentin, imaginea fetei este , inconjurata permanent, de o aura misterioasa, este pusa sub semnul tainei , pentru Felix , fata , pe care a iubit-o la optesprezece ani , ramine o Enigma.

In fiecare pagina a romanului , se simte prezenta suava si invaluitoare a acestei fapturi gingase , un amestec de exuberant si seriozitate , nebunatica si nestatornica asemeni trecerii tineretii: alergind prin gradina, catarindu-se pe stogurile de fin de la mosia lui Pascalopol, sau revarsindu-si preaplinul sufletesc in acordurile tumuloase ale pianului, Otilia reprezinta insasi feminitatea.

Din aceste trasaturi deriva gustul ei pentru lux, placerea calatoriilor , capriciilor marunte si chiar o anume doza de irationament (,,Imi vine uneori sa alerg (…) sa zbor (…), Vrei sa fugim? Hai sa fugim!”).

Tot prin  feminitate se naste si abilitatea cu care Otilia evolueaza intre iubirea platonica aproape mistica a lui Felix si cea potolit-crespulara a lui Pascalopol.Toti din jur sunt subjugati de aceasta feminitate deboranta si invaluitoare si cauta sa-i faca pe plac Otiliei.

Total dezinteresata de banii si averea lui Giurgiuveanu , sincera si sensibila la suferinta, Otilia are un suflet de artista, traind uneori lent , alteori intens, asa cum cinta la pian.

Eroina lirica de mare clasa , capabila de sentimente profunde si alese , uitind si iertind raul , daruindu-le celor din jur lucrurile si zimbetele ei, Otilia reprezinta , pentru Felix , ,,un factor feminine care-i lipsise”.

Conventia  vietii privita ca un joc este doar aparenta : esentialmente , Otilia este inteligenta , profunda si responsabila : dupa o noapte pura a logodnei lor mistice ,Otilia dezvaluie , in scrisoarea catre Felix , motivul plecarii ei : teama de a nu fi ,,o dragoste nepotrivita pentru marele lui viitor”.

Ca si in lirica eminesciana a visului de iubire, cei doi s-au intilnit , o clipa, in inalt ca doua pasari albe care se despart apoi , zimbind pe traiectorii diferite.

Lasindu-si iubitul ,, confundat in stele “, adica in lumea <<Ideii>> si a stiintei , Otilia va deveni o ,,Floare albastra “ pierduta in departarea amintirii si o ,,dulce minune” a mitului tineretii.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Mai 23, 2008 în Comentarii

 

Etichete:

Are o astfel de societate viitor ?

Mai respiram, inseamna ca existam ,nu-mi permit sa zic ca : ,, Traim cu adevarat..,”ar fi in opinia mea o aberatie si-o absurditate totala.

Fiece om e o lume nedefinita pina la sfirsit, dar societatea e formata din cei mai superiori de pe Terra , adica de OAMENI si evident ca toate aceste lumi incognito , creaza una singura o realitate comuna.Suntem diferiti ?! Nu contestez, doar ca ne aflam sub acelasi cer si privim la un singur soare.Cum utilizam resursele ce ni se ofera fara a ceda ceva in schimb, depinde de noi, iar singurul dusman din aceasta lume este prostia si intunecaciume de minte.

Pamintul in opinia mea este singurul loc unde se poate crea paradisul, putini sunt oamenii care in zilele noastre mai inteleg aceasta.E catastrofal ce se intimpla cu societatea de astazi, stiu ca vor fi personae , care vor afirma : ,,…nici in trecut nu era mai bine ,mai corect si mai splendid .”Exista totusi viitorul in care cred eu se poate de schimbat atit de multe spre mai bine , incit imaginatia mea , nu e capabila sa priveasca macar linia orizontului ce se va deschide , ce sa mai vorbim de-al cuceri.Pentru a schimba ceva trebuie sa fii puternic, iar daca doresti acest lucru sa-l faci si pentru binele societatii mai e nevoie si de moralitate, deoarce democratia si libertatea adevarata se mentin si infloresc pe aceasta baza.

Societate pe care o vad eu astazi se clasifica in doua mari categorii : paraziti si activisti.Posibil sa nu fie deacord cu mine mai multe persoane (depinde de categoria din care fac parte…), dar din constatarile mele spun ferm :-Categoria parazitara e mai numeroasa si numarul ei creste odata cu neconstientizarea faptului ca :,,Eu nu trebuie sa fiu un om obisnuit pentruca am dreptul sa fiu extraordinar.”Atunci cind aceasta idée va fi asimilata ,lumea isi va da seama ca e nevoie sa formeze un intreg, actualmente insa ea ar pute fi comparata cu doua sferturi ale unu-i si aceluiasi mar, care separate pier mai repede , decit fiind un intreg si pastrindu-si toate calitatile suculente.Efectul negative al acestei pieiri a fost demonstrat nu o singura data , ci prin numeroase exemple, din aceasta cauza s-au distrus imeprii si cugete geniale.

Mereu a existat ceva mai superior din tot cei obisnuit .Asa e ,de exemplu si in astrologie , dintre toate stelele ,cel mai puternic lumineaza soarele, din toate elementele chimice cel mai important este oxigenul chiar daca azotului (N2) ii revin 78,09% iar oxigenului (O2) doar 20,95% s.m.d.

Intr-un stat este un presedinte, care are menirea de-a reprezenta in fata celorlalti capi de tara un popor numeros prin propri-ai personalitate.Desi in politica prostia nu este un handicap , ea este o maladie contaginoasa ce se raspindeste odata cu cresterea puterii si decaderea moralitatii.Oamenii ce traiesc din politica si prin politica , nu si pentru politica sanatoasa , sunt capabili de a falsifica Totul.

Abilitatea politica consta din puterea sa prevezi ce are sa se intimple mine, poimine, saptamina viitoare , luna viitoare sau anul viitor, iar apoi sa poti explica de ce din toate astea nu s-au intimplat nici una…?

Acestea nu au fost posibile datorita faptului ca s-a privit cu atentie in viitor si s-au aplanat toate conflictele si circumstantele nefavoarabile , ce sunt asemeni unor virusice trebuie depistati la timp.

Sunt atit de multe lucruri neredate pina astazi, incit societatea continuie sa se inspire din afirmatia lui Caragiale : ,,Intradevar : nu cel mai curat suflet , ci cel mai timpit si mai misel iese-n lumea noastra invingator.”Eu insa stiu ceva ce ar nimici aceasta afirmatie: -Invingator in aceasta lume este unul singur “DUMNEZEU”, iar cei ce se cred invingatori prin minciuna si tradare sunt doar niste spini otravitori amplasati cindva pe coroana sa .Daca-ti doresti sa invingi trebuie sa crezi .

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Mai 18, 2008 în Esee

 

Etichete: ,

Caracterizarea doamnei Caliopi Georgescu din schita ,,Bacalaureat” de I.L Caragiale .

Se spune ca una din principalele trasaturi ale originalitatii lui Caragiale sta in faptul ca personajele sale au o trasatura de caracter specifica, care a fost numita amoralism.

Exceptie nu face nici doamna sau mai bine zis cucoana Caliopi Georgescu , care-i se atribuie si rolul principal in aceasta opera.Caracterul ei este unul fara scrupule si include unele elemente demonice observate in urmatoarele ei spuse: ,,-La nevoie se arata amicitia , sa vedem cit ne esti de prieten…”Tonul si gesticulatiile doamnei demonstreaza, faptul ca ea este lipsita de moralitate, prin modul in care-i vorbeste unei personae care nici nu banuia, ca doamna se indoieste de sinceritatea si prietenia de care da el dovada.Avea tot dreptul sa-l testeze insa nu in asa mod.

Chiar daca doamna Georgescu are un temperament mobil demonstrate in momentul cind il roaga pe prietenul sau sa se urce mai repede in trasura , ea este o persoana cu un nivel educational foarte redus si inteligenta sa mascata nu face fata situatiei.Da e adevarat ca doamna poate avea o viziune asupra realitatii si-a conceptiei de viata definite prin pragmatism si insistenta.

Desi este un personaj matur in plus de gen femenin comportamentul sau etico –moral are mai multe tangente cu unul a unui copil fatarnic , incapatinat , care priveste lucrurile fix .Lipsa de curaj a fost demonstrate de ea in momentul cind naratorul i-a zis ca ar fi mai bine sa mearga sotul sau la profesorul de morala.Fatarnicia ei am depistat-o in detaliile oferite de autor dovada exacta sunt numele oferite copiilor sai adica: Virgiliu,Horatiu si Homer.Parerea mea e ca o persoana modesta nu si-ar permite sa-si numeasca copiii asemeni unor mari personalitati ale antichitatii.

Un lucru e bine in aceasta lucrare ,aceasta e o schita si din fericire a fost compusa nu datata exact din viata.Intrind totusi mai aprofundat in esenta operei totusi vom gasi si acel graunte de realitate , deoarece totul e posibil iar viata e o drama in care personaje principale sunt oamenii.

 
22 comentarii

Scris de pe Mai 17, 2008 în Comentarii

 

Etichete: ,