RSS

Arhive pe categorii: Esee

Pentru totdeauna , Grigore Vieru !!! autor Barcari Galina

gvieru-imagine-presaCel mai sensibil si profund poet contemporan,una din cele mai sclipitoare minţi,apărător al valorilor naţionale,a limbii noastre romînesti,a istoriei neamului Român si cel ce-a cîntat mereu cea mai sfintă fiintă,Mama,va ramîne mereu simbolul Românilor,a Păcii,a Patriei si de-a pururi va fi cîntat de către toate generaţiile ce vor urma ,numele lui dăinuind si peste veacuri.
Grigore Vieru s-a nascut pe 14 februarie în anul 1935.De altfel,nici o altă dată nu i-ar corespunde mai bine,căci numele Vieru înseamnă simplu:iubire,iubire pentru cele mai pure lucruri pe care bunul Dumnezeu a avut mila sa ni le dăruiască.A trăit din această iubire,a suferit,şi-a blestemat pentru această iubire,a cintat si a plins de bucurie,tot pentru ea,a luptat si intr-o oarecare masura a ciştigat,pentru că oricît de mult nu au încercat să-l facă să tacă,vocea lui a fost auzită de către mulţi si nu au putut fi în continuare minţiţi.Un suflet curat si nevinovat,dar care a simţit prea multă durere:a fost copilul războiului,în urma căruia şi-a pierdut tatăl,a dus o viată nesigură,neindestulată pe cînd era doar un biet băieţaş,dar poate tocmai această durere a facut din el acest om cu literă mare si acest sulfet iubitor de frumos,de frumuseţea plaiului său,de frumuseţea limbii,pe care si-o dorea curate ca o picatură de ploaie,ci nu sluţită aşa cum afirmă alţii că e limba noastră.Pentru ai cinsti memoria marelui poet,cel puţin acest lucru ar trebui să-l facem,sa ne vorbim limba frumos si corect,aşa cum ne-a lăsat-o el si atiţia alţi poeţi care i-au savurat aroma,dulceaţa sa de nedescris. Vieru a trăit intr-o perioadă incompatibilă cu idealurile sale, cu aspiraţiile ce le avea,dar a contribuit cu toată suflarea sa la trezirea constiinţei naţionale.Vieru nu a avut armă mai puternică ca versul său şi aceasta e cea mai nobilă armă cu care poate cineva lupta,a încercat să atace mişeii prin cuvînt,din păcate,a fost prea aspru pedepsit:accidente ce i-au răpit ani din viată,pentru că,cu siguranţă,daca acestea nu ar fi existat,Vieuru ar mai fi trăit mult;cenzuri,urmăriri si alte încercări de a-l intimida pe poet,dar de-un lucru nu şi-au dat seama mişeii,că atunci cînd ţii cu adevărat la ceva si cînd acest lucru e unul sfînt,nici cea mai cruntă tortură nu te poate face sa taci ,ei nu conştientizau că există şi acţiuni dezinteresate,că oamenii fac ceva pentru lucrurile în care cred cu adevărat,ci nu caută în toate doar un profit.Una din temele cel mai des abordate de către poet e Mama.Pentru Vieru,mama capată o canotaţie specială:ea e începutul şi sfîrşitul,pentru că,aşa cum spunea scumpul nostru poet:„atunci cînd îţi moare mama,îţi ramine patria,dar nu mai eşti copil.„Vieru şi-a iubit mult mama,pentru el, mama se asemăna cu o icoană,mama insemna aerul,iar aerul insemnă viaţă.Deşi a scris multe despre mama,a încercat sa facă poeme foarte diferite ca conţinut,adică să nu repete aceleaşi lucruri în toate poeziile,dar a păstrat elogiul adus Ei si acelaşi sentiment profund uman ce desprinde din fiecare.Vrei sau nu,cînd citeşti vre-o poezie de a lui Grigore Vieru despre mama,începi să plîngi şi te gîndeşti,inevitabil,la fiinţa care a sacrificat totul pentru tine,iar la rindul tău te intrebi:ce-ai făcut tu pentru această fiinţă,ce sacrific tu pentru ea sau cel puţin îi dăruieşti tot atîta afecţiune cît îti dăruieşte şi ea?Puţini oameni care pot răspunde sincer la această întrebare:„Da,o iubesc pe mama nu doar prin vorbe,dar şi prin fapte.„Vieru ne aduce aminte de o datorie sfintă a noastră:să cîntăm numele Mamei.
Grigore Vieru a trecut in nefiinţă,dar numele lui e Etern,atîta timp cît cîntecele scrise de el se interpretează,atîta timp cît poemele sale mai sunt rostite,atîta timp cît mai vorbim Limba Romînă şi ne cinstim Mama si Patria,atîta timp există şi Marele Poet Grigore Vieru,pe care nimeni si nimic nu ne va face să-l uităm,cortina uitării nu se va asterne peste cel ce-a fost pilonul nostru.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Ianuarie 28, 2009 în Esee

 

Tema: Eu cititorul, in dialog fascinant cu textul literar.

SCHWARZMAN LIBRARY DONATION
,, Fiecare carte joaca rolul unei chei ce poate deschide sali necunoscute ale castelului tau.”
Cred ca nu doar eu m-am intrebat de nenumarate ori : – Care este principala deosebire dintre literatura si viata ? Sa stiti ca am gasit un raspuns cit se poate de convingator ; in carti proportia de oameni exceptionali e mult mai mare decit in realitate.De aceea cartea este un izvor , care ne ajuta sa intelegem si sa patrundem in tainele lumii si-a intregului univers.Datorita studierii si analizari a citor mai multe opere , avem toate sansele sa ne modelam pe noi insine in cea mai desavirsita forma.Din picaturile de intelepciune desprinse din aceste izvoare vesnic vii putem descoperi sfaturi si cel mai misterios este momentul cind inconstient in cititul cartilor ne putem “adăposti” de toate momentele cele mai nefaste care ne afecteaza viata, pentru ca a trai sufleteste si nu doar trupeste este in opinia mea cel mai minunat lucru care ni se poate intimpla atit de des, totuldepinde doar de dorinta noastra de-a exploata , crea si trai.Lectura este o mângâiere deoarece ne alină ,ne atrage cu ajutorul subiectelor ei şi ne face să iutăm de viaţa cotidiană.
Cartea mai este un îndemn, pentru că citind azi o carte este un îndemn de a citi si altele ,astfel reuşim să găsim răspunsuri la întrebările noastre.Ea “ne face să trăim înafara de minciună,nedreptate şi prejudecăţi”(M.Sadoveanu). Aceste vorbe ale unui mare scriitor al ţării noastre ne atrage atenţia asupra unei mari calităţi a cărţii adica puterea de influenţare a unui individ .Toţi acei care au acces la o bibliotecă vor fi cu mult mai puternic sufleteste si psihic .Acestia sunt cei care vor putea înfriunta mai uşor viaţa cei care vor avea un vocabular adecvat Cărţile sunt cele care scot la iveală din noi ce e mai bun.Ele pot sa descopere adevaraţi genii care pot ajuta la îndreptarea viitorului unei ţări întregi.Na ma consider geniu ,insa cu cit mai mult citesc cu atit adun mai mult curaj si dorinta de-a schimba ceva nu doar pentru mine. De exemplu atunci cind am am citi nuvela ,,Alexandru Lapusneanu” de Costantin Negruzzi la inceput mi se paru o lucrare bazata foarte mult pe cruditate iar eroul principal Lapusneanu este o peroana putin rationala si nemiloasa. Fireste el apare ca o intruchipare a tiranului crud si singeros, pentru ca scopul politicii sale este de a spori autoritatea domnitorului prin ingradirea puterii marilor feudali adica a boierilor.De asemenea el isi pierdu-se increderea in boieride cind fusese tradat de ei in prima domnie , el zicea asa: – Eu ii cunosc pre boierii nostri , caci am trait cu dinsii”, ii spunea vornicului Bogdan la intrarea in tara , iar boierilor trimisi de Tomsa in solie le replica:,,Voi mulgeti laptele tarii ,dar au venit vremea sa va mulg si eu pre voi.” In caracterizarea personajului , C. Negruzzi da dovada de obiectivitate.Personajul fiind infatisat prin , faptele ,gesturile si cuvintele sale, interventiile directe ale autorului fiind minime. Pentru mine si nu cred ca sunt unica , acest domnitor a devenit unul dintre eroii preferati, m-a fascinat prin gesturile si mimica sa si anume iata acele momente:
,,Bine –ati venit , boieri ! zise acesta silindu-se a zimbi.”
,,Daca voi nu ma vreti , eu va vreau , raspunse Lapusneanu , a caruia ochi scintiera ca un fulger[…].”
Faptul ca pentru prima data in literatura romana , C. Negruzzi caracterizeaza in mod magistral un personaj colectiv m-a facut sa inteleg ca atunci cind am atins aceasta carte defapt am atins un om . Aceasta nu e unica opera citita anul acesta care m-a facut mai matura la acelasi nivel am fost influentata si de ,,Istoria ieroglifica”,veritabila capodopera literara a lui D.Cantemir , una din scrierile cele mai originale si valoroase din toata literatura romana , conceputa ca un pamflet politic ‚dar de o specie cu totul nou si mai ales cu o finalitate ce concura la transformarea ei intro creatie literara cu cheie , viabila dincolo de momentul elaborarii ei si supravetuind epocii . Opera in sine contine o problema care este: Ce urmarea D.Cantemir scriind aceasta opera ? Ce eficienta politica avea ea ? Prin faptul ca nu stigmatizeaza personaje istorice cum este in opera lui C.Negruzzi m-a frapat , el fiind domnitor o persoana care spune mereu lucrurilor pe nume a scris asa o lucrare plina de sarcasm . Desi intrind mai amplu in esenta am inteles ca nu este vorba despre frica sau lasitatea unui asemenea geniu ,opera sa mi-a aratat ca se poate de vorbit printre rinduri si ca putini vor fi cei care o sa inteleaga sensul gindurii tale , dar din multimea care te asculta si putinul care intelege cei ce vor aplica ideile tale la sigur ca vor mai urca o treapta spre culmile ratiunii.
As vrea sa mentionez ca nu doar proza si lucrarile foarte ample contin hrana intelectului , ci si in versuri sunt foarte multe condimente necesare pentru o gindire cit mai tenace. Citind, studiind , analizind si comentind faimoasa fabula ,,Ciinele si catelul” de Grigore Alexandrescu m-am ciocnit inca o data cu dureroasa realitatea . Aceea ca autorul pune in discutie prin intermediul personajelor sale , intruchipate de animale personificate , principiul egalitatii , v falsa modestie si nu in ultimul rind egoismul , care exista din toate timpurile intre oameni .Nu doar atunci cind ciinele zice : ,,Numai pe noi mindria nu ne mai paraseste” , aducind in discutie propriul sau exemplu .Afirmind , cu tarie si falsa modestie ca ii face placere cind este considerat la fel ca ceilalti si fiecare i se adreseaza cit mai simplu :”fistecine stie/C-o am de bucurie /Cind toata lighioana , macar si cea mai proasta ,/Ciine sadea imi zice , iar nu Domnia voastra”.
Sigur ca cind este vorba despre literatura niciodata nu vom depista o limita , dar aceasta este ceva firesc , pentru ca nicodata nu termini o carte doar ca ai inceput-o.Si din cite cunoastem cartile se impart in doua categorii ; cartile momentului si cartile eterne.
In fine in aceast eseu am reusit sa redactez doar cite aspecte ale cititului si influenta cartilor la formarea unui caracter. Exista totusi o multime de intrebari si raspunsuri ce asteapta sa se nasca , dar toate la timpul lor.Mereu am considerat ca inainte de-a deschide o usa a alte-i sali trebuie sa privesti foarte atent daca ai cercetat-o asa cum ti-ai dorit pe cea precedenta. Imi place sa aflu mereu ceva nou dar sa nu uit ce am invatat mai inainte la fel ca si prietenii , cartile necesita multa atentie iar daca acum in secolul douazeci si unu lumea crede ca internetul va inlocui cu brio cartile se gresesc amarnic , pentru ca mirosul paginilor parfumate cu aroma de arbori niciodata nu se vor putea compara cu acele pagini moarte de pe internet.
Aici am scris ceea ce simt cu adevarat atunci cind deschi o noua carte iar sentimentul de placere si satisfactie nu ma paraseste niciodata . Insa tentatia aceasta de-a calatori virtual creste de fiecare data cind ma gindesc ca nu e doar o singura lume in care traim.

 
Un comentariu

Scris de pe Ianuarie 1, 2009 în Esee

 

Etichete: ,

In fata rasaritului…

5419_sea_wallpapers_54191024_768Nu de putine ori ne-am intrebat …-Dece soarele detine acest rol primordial atunci cind este vorba de lumina si caldura? In aceasta scurta lucrare nu vreau sa vorbesc despre soare doar ca despre un astru ceresc …Pentru ca dupa cum am observat, rasaritul soarelui este plin de calitati si mistere, de aceea simbolismul soarelui este plurivalent. Pentru unele popoare soarele era chiar o divinitate, un zeu. In cele mai multe traditii, soarele reprezinta o manifestare a divinitatii.
Aflat in centrul sistemului ce-i poarta numele, el este simbolul valorilor luminoase, active,. Semnul si casa in care el se situeaza capata o importanta deosebita. Cum lumina alba este o sinteza a tuturor culorilor si a tuturor energiilor planetare, dar are si o specificitate proprie. In astrograma natala Soarele arata energia de care dispunem si in ce directie o indreptam. Reprezinta imaginea complexa a personalitatii noastre, ceea ce oferim semenilor si noua insine (energia pe care o investim pentru a ne cunoaste adevarata noastra natura).Rasaritul de Soare arata ce vrem sa dezvoltam in interiorul si exteriorul nostru, directia spre care ne indreptam, resursele si potentialurile mostenite (calitatile, aptitudinile, dar si diferite defecte) si cum ne comportam in momentul in care ne impunem. Asa cum Soarele pe cer ofera lumina si caldura tuturor, tot astfel Soarele intern ofera lumina constiintei si caldura dragostei fiintei umane. In consecinta, Soarele simbolizeaza spiritul individului, personalitatea sa de baza, calitatile masculine, vitalitatea, vointa, dragostea, creatia, generozitatea, increderea in sine, dar si egoismul, mandria, teatralitatea, atitudinea de superioritate. Puterea de transformare a omului sta in constient sau, in termeni astrologici, in modul in care foloseste si dezvolta Soarele interior. Cu cat acesta devine mai puternic si mai benefic, cu atat omul ajunge sa fie mai eficient si isi implineste mai repede scopurile propuse. Actiunea Soarelui se extinde de la disciplina morala, interioara la integrarea sociala si cuprinde toate legaturile dintre om si mediul exterior.Pentru a intelege mai bine ce vreau sa spun vreau sa va prezint un dialog in fata rasaritului…
M`am trezit intr`o dimineata devreme,ca sa admir rasaritul soarelui.Ah, frumusetea creatiei lui Dumnezeu nu poate fi redata in cuvinte!In timp ce priveam rasaritul soarelui,I`am adus laude Dumnezeu pentru frumusetea lucrarii Lui.Stand acolo am simtit prezenta Domnului alaturi de mine.
El ma intrebat:”Ma iubesti?”
I`am spus:”Bineinteles ca Te iubec,Doamne!Tu esti Domnul si Mantuitorul meu!
Apoi ma intrebat:”dar daca ai fi handicapat fizic,M`ai iubi si atunci?”.Eram nedumerita.mi-am privit mainile,picioarele si restul trupului si m`am intrebat oare cate lucruri n`as putea face daca as fi handicapat,lucruri pe care le socotesc normale.Si i-am raspuns.:”Doamne,n`ar fi usor,dar totusi Te`as iubi!”
Atunci Domnul mi`a spus:”dar daca ai fi orb,ai iubi oare si atuncea creatia mea si m`ai iubi si pe Mine? Cum as putea oare iubi ceva ce nu pot vedea?Dar m-am gandit la toti oamenii orbi din lume si la faptul ca multi dintre ei il iubesc pe Dumenezeu si creatia Lui.Si am raspuns:”mi`e greu sa ma gandesc la asa ceva,dar totusi te-as iubi!”
Domnul m`a intrebat:”Dar daca ai fi surd,ai asculta Cuvantul Meu?” Cum as putea asculta daca ai fi surd?Atunci am inteles:ca sa asculti Cuvantul lui Dumnezeunu trebuie doar sa auzi cu urechile,ci trebuie sa asculti cu inima!Si I`am raspuns:”Doamne nu ar fi usor,dar as asculta Cuvantul Tau!”
Atunci Domnul ma intrebat:”dar daca ai si mut-ai lauda Numele Meu si atunci?”
Cum L`ar putea lauda fara glas?Dar am inteles-Dumenezeu vrea sa-I cantam din inima si din sufletSunetele nu au importanta.Si noi nu Il laudam pe Dumnezeu doar cu cantari,ci chiar si atuncea cand suntem persecutati ii aducem slava Lui Dumnezeu prin recunostinta noastra.
I`am raspun:”Chiar daca nu as putea canta cu cuvinte,tot as lauda Numele Tau!”Si Domnul m`a intrebat:”Ma iubesti cu adevarat?”Cu curaj si cu convingere ferma i`am raspuns:”Da,Doamne!Te iubesc pentru ca Tu esti singurul Dumnezeu adevarat!:
Am crezut ca am raspuns bine,dar Domnul m`a intrebat:”DACA MA IUBESTI DE CE PACATUIESTI?”
Si am raspuns:”Doamne,sunt doar om-nu sunt perfect.Dar Domnul m`a intrebat:”De ce in vremuri de pace si bunastare te indepartezi cel mai mult de Mine?De ce numai in vremuri de necaz te rogi din toata inima?Nu am putu da nici un raspuns.Doar lacrimi.Domnul a continuat:”De ce canti numai la adunare?De ce ma cauti numai in ceasul de inchinare?De ce te rogi atat de egoist?De ce imi esti necredincios?”
Si lacrimi au continuat sa imi curga pe obraz.
“De ce iti e rusine de Mine?De ce nu raspandesti Vestea Buna?De ce in vremuri de prigoana ceri ajutor de la oameni si nu alergi la Mine?De ce cauzi scuze atunci cand iti dau o ocazie sa slujesti in Numele Meu?am incercat sa raspund-dar nu am gasit nici un raspuns!
“Esti binecuvantat cu viata.Te`am creat ca sa n`o irosesti.Te`am binecuvantat cu talente ca sa ma servesti,dart u fugi de Mine.Ti`am revelat cuvantul Meu dar nu te adancesti in El.Ti`am vorbit,dar urechile ti`au fost inchise.Ti`am aratat binecuvantarile Mele,dar ti`ai intors privirile de la mine.Ti`am trimis slujitori ai Mei si tu ai stat nepasator cand ei erau respinsi.Ti`am auzit rugaciunile si Ti`am dat raspuns la toate!Dar,MA IUBESTI TU CU ADEVARAT?
N`am putut raspunde.Cum sa ii raspund?M`a coplesit rusinea.Nu am nici o scuza.Cu inima zbrobita si lacrimi pe obraz,am spus:”Doamne,iarta`ma.nu sunt vrednic sa fiu copilul Tau!Si Domnul mi`a raspuns:”Tu esti al meu prin har si nu prin merit!Am spus:”Doamne,oare vei continua sa ma ierti?De ce ma iubesti?Domnul mi`a raspuns:”Te iubesc pentru ca te`am creat.Esti copilul Meu si nu te voi parasi niciodata.Cand plangi,mie mila de tine si plang cu tine!Cand strigi de bucurie rad si eu cu tine!Cand esti descurajat Eu te incurajez.Cand cazi Eu te ridic.Cand esti oboist Eu te port pe brate.Eu voi fi vu tine pana la sfarsitul zilelor si te voi iubi intotdeauna.Niciodata nu am plans cu atata amar.Cum am putut fi atat de nepasator?Cum am putut fi atata de nepasator.Cum am putut zdrobi atat de mult inima Lui Dumnezeu?La`am intrebat pe Dumnezeu:Doamne,cat de mult ma iubesti?Domnul si`a intins bratele si am vazut in palmele sale urmele cuielor.M`am inchinat la picioarele Domnului Isus Cristos,Mantuitorul meu si pentru prima oara m`am rugat cu adevarat.
In fine pentru mine Soarele este generator de viata, iar stralucirea sa provoaca manifestarea lucrurilor. Soarele nu face doar ca lucrurile sa fie perceptibile, el figureaza totodata punctul de inceput si are functia de a masura spatiul manifestat.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Noiembrie 13, 2008 în Esee

 

Etichete: ,

Rafael si Lily

Putem numara stele de pe cer din nebunie ori din plictiseala. Uneori din ambele motive. Insa de cele mai multe ori uitam sa ne numaram si pe noi , singura stea , singura planeta, singurul soare care conteaza ! Privim Universul cu o ciudata neincredere, de parca nu am putea concepe ca mai exista si alte lumi, si alte realitati, si alte locuri in care alte forme de oameni iubesc, urasc, ucid, traiesc. Astfel ca, realitatea ne izbeste necontenit cu partea ei ascunsa in umbra: Ceea ce nu vedem ne vede. Ceea ce nu simtim ne simte. Ceea ce nu ne lipseste ne apartine. Treptat, insa, lucruri pe care nu le vedem devin vizibile iar lucrurilor pe care suntem obisnuiti sa le avem incepem sa le simtim lipsa. Natura noastra ne spune ca omul este un sistem dinamic in care o infinitate de lucruri pe care le avem face schimb de materie si spirit cu o infintate de lucruri pe care nu le avem. Atat timp cat va exista un echilibru in acest sistem va exista si armonie. Insa omul este o fiinta haotica ce va tinde sa-si asume rolul cunoasterii si va claca in fata noilor infinituri de necunoastere pe care le va intrezari. Omul nu a fost creat pentru a fi fericit ci pentru a oscila intre nebunia descoperirii si plictisela de armonie. Fericirea este doar momeala ce-l va tine in cursa, pana la sfarsit…

Iata ce se intimpla cu noi atunci cind calcam tarimuri noi si lasam imaginatia si limbajul corpului sa fie unicul stapin al destinului. Este vorba despre el , ea si o dragoste in vis nimic mai mult insa traita cu dubla intensitate fata de ceea ce suntem obisnuiti sa simtim, sa traim si s a intelegem noi pamintanii. Si iata e momentul destainuirii:

( Rafael printer flacarile vesnice si cuprins de-o lumina divina catre iubita sa Lily).

Rafael : Romeo şi Julieta suntem noi. Noi care vrem să schimbăm lumea. Noi care ştim că dacă n-o vom face, e păcat. Noi care avem încredere că e posibil. Noi care suntem liberi să iubim. Romeo şi Julieta sunt adevărul nostru. Şi sunt lumina noastră. Şi sunt speranţa noastră pentru totdeauna. Şi sunt doi. Romeo şi Julieta suntem noi. Atunci când nu ne este frică.

Lily : Plutesc din nou in visele cu tine… Si-mi este dor de tine…
Ma plimb ganditoare prin amintirile cu tine…toata viata am asteptat o iubire care sa ma copleseasca cu pasiunea ei… astept… in vise vii mereu si-mi promiti ca vii… dar eu stiu ca ai sa vii intr-o noapte cu toate ca mai stiu ca in acest univers nu exista nici un colt pentru noi,… in care sa fim noi, in acelasi spatiu si in acelasi timp, nu mai incape lumea de noi…tu n-ai sa te ratacesti pe drum venind la mine din cauza lumii si a ideeilor preconcepute…si n- am sa te pierd …ohh! dragul meu cata durere am, nimeni nu intelege, doar Dumnezeu stie ce-i in sufletul meu…E asa de multa liniste de parca mi-ai jurat tacere si nu iubire…tacerea vine, nu ma intreaba de o vreau, daca o doresc, o urasc, ea vine linistita si mi se aseaza in inima si in suflet…
Te-am vazut… in vis ai venit si m-ai cuprins in tacere in brate… tacut… m-ai privit… tacut… ai plecat tacut…
Apoi, un tunet a cuprins pamantul, sunt hohotele mele… ploaia ce curge siroaie… sunt lacrimile mele ..
Cum impaci un suflet care plange ?cum dragul meu?stiu eu, doar stand la pieptul meu …astept sa vina seara… sa adorm din nou cu tine-n gand…si tu nu stii… acolo vii… mereu… mereu… mereu la patul meu, iar eu, eu iti luminez drumul printre stele in Calea Lactee…pana murim sa ne iubim in ani lumina…te iubesc si vreau sa fim impreuna,cat timp mergem pe jos distanta de la soare la luna

Rafael : Mai da-mi un semn.
Si voi veni la tine
Pe-un fir de gand,
Asa cum vine
Lacrima. Plangand.

Sa curg din palma
Zambet de iubire,
Sa-ti inveleasca
Trupul de argint
Flamand de fericire.

Sarutul ca o boare
Strivit pe pielea-ti fina
Cu gust de soare
Si miros de luna,
Din doruri iti alina.

Inchidem ochii.
Ne cufundam in noi.
Eu nu te vad,
Tu nu ma vezi,
Dar suntem amandoi.
…nu mai am cuvinte sa-ti arat dragostea si iubirea ce ti-o port…

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Octombrie 5, 2008 în Esee

 

Etichete:

,, Balada reprezinta mitul estetic indicind conceptia noastra despre creatie , care este rod al suferintei . “

Din noapte adinca a trecutului nostru , strabunii ne-au transmis pe cale orala , o mostenire artistica de mare valoare.In interiorul lor , baladele reprezinta un capitol de seama .

Iar in traditiile populare , aceste creatii se numeau ,,cintece batrinesti “, ,,voinicesti” sau ,,haiducesti “, subliniind vechimea si continutul lor prin excelenta eroica.

Termenul apusean de “balada” a fost preluat de Vasile Alecsandri , din dorinta de a face cunoscuta lumii intregi genialitatea poetica a poporului roman . Caracterul esential al baladelor noastre este epicul bogat , descrierea minutioasa a faptelor si intimplarilor , insotite mereu de tonul liriccare este si gama de culori a folclorului romanesc.Si nu toate lucrarile sunt opere , recunoscute de natiune sunt acelea in care subiectul se naste in suflet si sunt redactate de intelect. Avem o gama variata de balade insa titlul de “valoroase “il detin doar acelea ce sunt datate cu rafinament expresionism si extraordinare metafore plasticizant – revelatorii. Poetii , care reusesc sa creeze asemenea tezaure culturale traiesc esentele inaintasilor comunicind cu ei in acelasi duh al solului natal.

Acesti parinti ai baladelor au devenit cei mai mari dramaturgi ai neamului nostru , care au puterea de-a da viata unor minuni spiritual fiind scufundati in profundul sens al existentei. Iar majoritatea temelor pentru balade sunt inspirate din haosul primordial al humei materne. In argila stramoseasca se afla forta care e in stare sa opreasca timpul pentru citeva moment. Alaturi de codri , munti ,dealuri ,si izvoarereusesti sa-ti alini durerea si s- a te regasesti pe tine insati .

A scrie o balada e simplu pentru cel care simte nevoia de-a se spovedi in fata eului propriu. Iar o mare dificultate este intilnita doar de cei ce nu triesc.Din operele nemului poti acumula o experienta colosalade viata nefiind nevoia de-a te incadra trupeste in miezul actiunii , este destul sa intelegi si sa apreciezi tot ce s-a creat pentru o lume mai buna.Toate gindurile nesfirsite pina la urma le putem gasi in balade si mituri , adesea balada traieste prin mit si viceversa.E firesc deoarece la baza creatiei este suferinta si experienta de viata. Deslusim in nenumarate opera jertfirea de sine , armonia, mituri dedicate diferitor zei si totusi subietul principal ramane mitul uman .

Doar cu ajutorul acestei filozofii ce dainuie de secole in cultul nostru popular, noi vom fi capabili sa descoperim noi conceptii ale artei ce ne fac sa determinam cu fermitate capacitatea de realizare ca natiune.

Sunt multe lucruri ce depind de ingeniozitatea creatorului ,dar daca autorul nu are talentul de-a compune , versurile si scrierile sale sunt seci fara inteles. In ele nu e contemplate forta divina de-a te captiva , iar reusita de imbinare a realului cu fantastical creeaza atmosfera de cercetare si cugetare asupra fiecarui cuvint.

In fine sunt atitea lucrari pe care trebuie sa le intelegem ,dar daca ele nu ar exista s-ar prabusi tot universal asupra noastra si chiar nu vom putea determina nici a suta parte din sensul existentei noastre.

 
13 comentarii

Scris de pe Septembrie 26, 2008 în Esee

 

Etichete: , ,

Balada populara ,,Miorita”.Mitul pastoral si viziunea asupra mortii.

Balada populara , este o opera epica in versuri, care-si are radacinile in trecutul istoric al unei tari.Exceptie nu face nici balada ,,Miorita” , care in sufletul poporului roman va ramine ,,cea mai frumoasa epopee pastorala din lume”.

Timp de mai bine de un secol , de cind a fost culeasa de catre Alecu Russo si Vasile Alecsandri , despre balada ,,Miorita” s-au scris mii poate citeva zeci de mii de pagini.Iar cel mai palpitant din toate aceste lucrari e faptul ca: istorici, istorici literari,esteticienii si poetii, eseistii, folcloristii in totalitatea lor, etnografii si muzicienii, filozofii in fine , romani sau straini, au vazut in celebra balada pastorala expresia cea mai autentica a sufletului romanesc.

Nici nu se putea in alt mod, deoarece creatiile noastre populare reprezinta sinteza de viata a romanilor concretizata in teme si motive diverse (bucuria vietii si a dorintelor implinite ,zbuciumul implinirii, devotamentul in prietenie, durerea pierderelor celor dragi, sentimental nesupunerii si razvratirea in fata nedreptaii etc.).Sunt o multime de lucruri ce asteapta sa fie descoperite in aceasta balada, probabil nu v-om reusi niciodata sa aflam toate minunile ce stau in umbra acestor simple versuri.

Eu cred ca nu exista o opera mai cunoscuta de poporul roman decit ,,Miorita”.Mai intii de toate este foarte usor de memorat, in plus tot continutul sau, cuprinde o descriere a cadrului natural din intreg spatiul romanesc.Ea a devenit o enigma , deoarece jocul de cuvinte folosit de autor fascineaza prin simplitatea sa si in acelasi moment iti ofera un anturaj meditative pe care-l simti foarte aproape de sufletul tau.

Mitul acesta pastoral a luat nastere in sinul unei naturi salbatice si in inimile unui popor pasnic dar mereu dornic de libertate si adevar.

La fel cum ne este greu sa patrundem in cugetele omenesti exact atit de complicate este si explicarea concreta a evenimentelor prezente in aceasta balada.

Spre exemplu acest moment de impacare cu gindul ca ciobanul este la curent cu faptul ca opera sa pe nume ,,viata” in curind se va firsi.El cunoaste destul de bine cine-i sunt dusmani , insa nu intreprinde niste actiuni radicale de razbunare sau evadare.Doar se gindeste la cea mai divina fiinta , care pentru el este maicuta, dragostea pe care a cultivat-o in suflet pentru ea nu-i permite sa spuna mult prea durerosul si cumplitul adevar.Asa sunt romanii din cele mai indepartate timpuri aleg mai bine s -a spuna lucrurile c-o nuanta de culori fierbinti decit un sumbru adevar. Dar asta este specificul lor cu bune si rele e fiecare natiune ,iar noi fiind majoritatea ortodocsi intotdeauna ne-a ajutat Dumnezeu.

,,Pe l-apus de soare …” se vor stinge si scinteile din ochii ciobanului ortoman , el insa este pregatit , isi face un fel de testament , lasind dispozitii privitoare la inmormintare, pe care o confunda cu o nunta. Reactia in fata mortii se manifesta sub forma unui frumos panteism- dincolo de orice credinte religioase-,izvorit din adincul firii omenesti, de o mare forta de impresionare poetica.

Ciobanul din Miorita a inteles un moment foarte important , pe care multi nu-l accepta: ,, nu avem posibilitatea de-a trai vesnic fizic, insa este real sa nu fim uitati niciodata, lasind omenirii ceva specific personalitatii noastre.Iar ideea de-a da nastere aceste-ibalade lafacut pe autorul ei etern.

 
7 comentarii

Scris de pe Septembrie 9, 2008 în Esee

 

Etichete: , ,

Are o astfel de societate viitor ?

Mai respiram, inseamna ca existam ,nu-mi permit sa zic ca : ,, Traim cu adevarat..,”ar fi in opinia mea o aberatie si-o absurditate totala.

Fiece om e o lume nedefinita pina la sfirsit, dar societatea e formata din cei mai superiori de pe Terra , adica de OAMENI si evident ca toate aceste lumi incognito , creaza una singura o realitate comuna.Suntem diferiti ?! Nu contestez, doar ca ne aflam sub acelasi cer si privim la un singur soare.Cum utilizam resursele ce ni se ofera fara a ceda ceva in schimb, depinde de noi, iar singurul dusman din aceasta lume este prostia si intunecaciume de minte.

Pamintul in opinia mea este singurul loc unde se poate crea paradisul, putini sunt oamenii care in zilele noastre mai inteleg aceasta.E catastrofal ce se intimpla cu societatea de astazi, stiu ca vor fi personae , care vor afirma : ,,…nici in trecut nu era mai bine ,mai corect si mai splendid .”Exista totusi viitorul in care cred eu se poate de schimbat atit de multe spre mai bine , incit imaginatia mea , nu e capabila sa priveasca macar linia orizontului ce se va deschide , ce sa mai vorbim de-al cuceri.Pentru a schimba ceva trebuie sa fii puternic, iar daca doresti acest lucru sa-l faci si pentru binele societatii mai e nevoie si de moralitate, deoarce democratia si libertatea adevarata se mentin si infloresc pe aceasta baza.

Societate pe care o vad eu astazi se clasifica in doua mari categorii : paraziti si activisti.Posibil sa nu fie deacord cu mine mai multe persoane (depinde de categoria din care fac parte…), dar din constatarile mele spun ferm :-Categoria parazitara e mai numeroasa si numarul ei creste odata cu neconstientizarea faptului ca :,,Eu nu trebuie sa fiu un om obisnuit pentruca am dreptul sa fiu extraordinar.”Atunci cind aceasta idée va fi asimilata ,lumea isi va da seama ca e nevoie sa formeze un intreg, actualmente insa ea ar pute fi comparata cu doua sferturi ale unu-i si aceluiasi mar, care separate pier mai repede , decit fiind un intreg si pastrindu-si toate calitatile suculente.Efectul negative al acestei pieiri a fost demonstrat nu o singura data , ci prin numeroase exemple, din aceasta cauza s-au distrus imeprii si cugete geniale.

Mereu a existat ceva mai superior din tot cei obisnuit .Asa e ,de exemplu si in astrologie , dintre toate stelele ,cel mai puternic lumineaza soarele, din toate elementele chimice cel mai important este oxigenul chiar daca azotului (N2) ii revin 78,09% iar oxigenului (O2) doar 20,95% s.m.d.

Intr-un stat este un presedinte, care are menirea de-a reprezenta in fata celorlalti capi de tara un popor numeros prin propri-ai personalitate.Desi in politica prostia nu este un handicap , ea este o maladie contaginoasa ce se raspindeste odata cu cresterea puterii si decaderea moralitatii.Oamenii ce traiesc din politica si prin politica , nu si pentru politica sanatoasa , sunt capabili de a falsifica Totul.

Abilitatea politica consta din puterea sa prevezi ce are sa se intimple mine, poimine, saptamina viitoare , luna viitoare sau anul viitor, iar apoi sa poti explica de ce din toate astea nu s-au intimplat nici una…?

Acestea nu au fost posibile datorita faptului ca s-a privit cu atentie in viitor si s-au aplanat toate conflictele si circumstantele nefavoarabile , ce sunt asemeni unor virusice trebuie depistati la timp.

Sunt atit de multe lucruri neredate pina astazi, incit societatea continuie sa se inspire din afirmatia lui Caragiale : ,,Intradevar : nu cel mai curat suflet , ci cel mai timpit si mai misel iese-n lumea noastra invingator.”Eu insa stiu ceva ce ar nimici aceasta afirmatie: -Invingator in aceasta lume este unul singur “DUMNEZEU”, iar cei ce se cred invingatori prin minciuna si tradare sunt doar niste spini otravitori amplasati cindva pe coroana sa .Daca-ti doresti sa invingi trebuie sa crezi .

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Mai 18, 2008 în Esee

 

Etichete: ,