RSS

Arhivele lunare: Noiembrie 2008

In fata rasaritului…

5419_sea_wallpapers_54191024_768Nu de putine ori ne-am intrebat …-Dece soarele detine acest rol primordial atunci cind este vorba de lumina si caldura? In aceasta scurta lucrare nu vreau sa vorbesc despre soare doar ca despre un astru ceresc …Pentru ca dupa cum am observat, rasaritul soarelui este plin de calitati si mistere, de aceea simbolismul soarelui este plurivalent. Pentru unele popoare soarele era chiar o divinitate, un zeu. In cele mai multe traditii, soarele reprezinta o manifestare a divinitatii.
Aflat in centrul sistemului ce-i poarta numele, el este simbolul valorilor luminoase, active,. Semnul si casa in care el se situeaza capata o importanta deosebita. Cum lumina alba este o sinteza a tuturor culorilor si a tuturor energiilor planetare, dar are si o specificitate proprie. In astrograma natala Soarele arata energia de care dispunem si in ce directie o indreptam. Reprezinta imaginea complexa a personalitatii noastre, ceea ce oferim semenilor si noua insine (energia pe care o investim pentru a ne cunoaste adevarata noastra natura).Rasaritul de Soare arata ce vrem sa dezvoltam in interiorul si exteriorul nostru, directia spre care ne indreptam, resursele si potentialurile mostenite (calitatile, aptitudinile, dar si diferite defecte) si cum ne comportam in momentul in care ne impunem. Asa cum Soarele pe cer ofera lumina si caldura tuturor, tot astfel Soarele intern ofera lumina constiintei si caldura dragostei fiintei umane. In consecinta, Soarele simbolizeaza spiritul individului, personalitatea sa de baza, calitatile masculine, vitalitatea, vointa, dragostea, creatia, generozitatea, increderea in sine, dar si egoismul, mandria, teatralitatea, atitudinea de superioritate. Puterea de transformare a omului sta in constient sau, in termeni astrologici, in modul in care foloseste si dezvolta Soarele interior. Cu cat acesta devine mai puternic si mai benefic, cu atat omul ajunge sa fie mai eficient si isi implineste mai repede scopurile propuse. Actiunea Soarelui se extinde de la disciplina morala, interioara la integrarea sociala si cuprinde toate legaturile dintre om si mediul exterior.Pentru a intelege mai bine ce vreau sa spun vreau sa va prezint un dialog in fata rasaritului…
M`am trezit intr`o dimineata devreme,ca sa admir rasaritul soarelui.Ah, frumusetea creatiei lui Dumnezeu nu poate fi redata in cuvinte!In timp ce priveam rasaritul soarelui,I`am adus laude Dumnezeu pentru frumusetea lucrarii Lui.Stand acolo am simtit prezenta Domnului alaturi de mine.
El ma intrebat:”Ma iubesti?”
I`am spus:”Bineinteles ca Te iubec,Doamne!Tu esti Domnul si Mantuitorul meu!
Apoi ma intrebat:”dar daca ai fi handicapat fizic,M`ai iubi si atunci?”.Eram nedumerita.mi-am privit mainile,picioarele si restul trupului si m`am intrebat oare cate lucruri n`as putea face daca as fi handicapat,lucruri pe care le socotesc normale.Si i-am raspuns.:”Doamne,n`ar fi usor,dar totusi Te`as iubi!”
Atunci Domnul mi`a spus:”dar daca ai fi orb,ai iubi oare si atuncea creatia mea si m`ai iubi si pe Mine? Cum as putea oare iubi ceva ce nu pot vedea?Dar m-am gandit la toti oamenii orbi din lume si la faptul ca multi dintre ei il iubesc pe Dumenezeu si creatia Lui.Si am raspuns:”mi`e greu sa ma gandesc la asa ceva,dar totusi te-as iubi!”
Domnul m`a intrebat:”Dar daca ai fi surd,ai asculta Cuvantul Meu?” Cum as putea asculta daca ai fi surd?Atunci am inteles:ca sa asculti Cuvantul lui Dumnezeunu trebuie doar sa auzi cu urechile,ci trebuie sa asculti cu inima!Si I`am raspuns:”Doamne nu ar fi usor,dar as asculta Cuvantul Tau!”
Atunci Domnul ma intrebat:”dar daca ai si mut-ai lauda Numele Meu si atunci?”
Cum L`ar putea lauda fara glas?Dar am inteles-Dumenezeu vrea sa-I cantam din inima si din sufletSunetele nu au importanta.Si noi nu Il laudam pe Dumnezeu doar cu cantari,ci chiar si atuncea cand suntem persecutati ii aducem slava Lui Dumnezeu prin recunostinta noastra.
I`am raspun:”Chiar daca nu as putea canta cu cuvinte,tot as lauda Numele Tau!”Si Domnul m`a intrebat:”Ma iubesti cu adevarat?”Cu curaj si cu convingere ferma i`am raspuns:”Da,Doamne!Te iubesc pentru ca Tu esti singurul Dumnezeu adevarat!:
Am crezut ca am raspuns bine,dar Domnul m`a intrebat:”DACA MA IUBESTI DE CE PACATUIESTI?”
Si am raspuns:”Doamne,sunt doar om-nu sunt perfect.Dar Domnul m`a intrebat:”De ce in vremuri de pace si bunastare te indepartezi cel mai mult de Mine?De ce numai in vremuri de necaz te rogi din toata inima?Nu am putu da nici un raspuns.Doar lacrimi.Domnul a continuat:”De ce canti numai la adunare?De ce ma cauti numai in ceasul de inchinare?De ce te rogi atat de egoist?De ce imi esti necredincios?”
Si lacrimi au continuat sa imi curga pe obraz.
“De ce iti e rusine de Mine?De ce nu raspandesti Vestea Buna?De ce in vremuri de prigoana ceri ajutor de la oameni si nu alergi la Mine?De ce cauzi scuze atunci cand iti dau o ocazie sa slujesti in Numele Meu?am incercat sa raspund-dar nu am gasit nici un raspuns!
“Esti binecuvantat cu viata.Te`am creat ca sa n`o irosesti.Te`am binecuvantat cu talente ca sa ma servesti,dart u fugi de Mine.Ti`am revelat cuvantul Meu dar nu te adancesti in El.Ti`am vorbit,dar urechile ti`au fost inchise.Ti`am aratat binecuvantarile Mele,dar ti`ai intors privirile de la mine.Ti`am trimis slujitori ai Mei si tu ai stat nepasator cand ei erau respinsi.Ti`am auzit rugaciunile si Ti`am dat raspuns la toate!Dar,MA IUBESTI TU CU ADEVARAT?
N`am putut raspunde.Cum sa ii raspund?M`a coplesit rusinea.Nu am nici o scuza.Cu inima zbrobita si lacrimi pe obraz,am spus:”Doamne,iarta`ma.nu sunt vrednic sa fiu copilul Tau!Si Domnul mi`a raspuns:”Tu esti al meu prin har si nu prin merit!Am spus:”Doamne,oare vei continua sa ma ierti?De ce ma iubesti?Domnul mi`a raspuns:”Te iubesc pentru ca te`am creat.Esti copilul Meu si nu te voi parasi niciodata.Cand plangi,mie mila de tine si plang cu tine!Cand strigi de bucurie rad si eu cu tine!Cand esti descurajat Eu te incurajez.Cand cazi Eu te ridic.Cand esti oboist Eu te port pe brate.Eu voi fi vu tine pana la sfarsitul zilelor si te voi iubi intotdeauna.Niciodata nu am plans cu atata amar.Cum am putut fi atat de nepasator?Cum am putut fi atata de nepasator.Cum am putut zdrobi atat de mult inima Lui Dumnezeu?La`am intrebat pe Dumnezeu:Doamne,cat de mult ma iubesti?Domnul si`a intins bratele si am vazut in palmele sale urmele cuielor.M`am inchinat la picioarele Domnului Isus Cristos,Mantuitorul meu si pentru prima oara m`am rugat cu adevarat.
In fine pentru mine Soarele este generator de viata, iar stralucirea sa provoaca manifestarea lucrurilor. Soarele nu face doar ca lucrurile sa fie perceptibile, el figureaza totodata punctul de inceput si are functia de a masura spatiul manifestat.

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe Noiembrie 13, 2008 în Esee

 

Etichete: ,

Cainele si catelul

wallpapers_9768_1024x7682

Tema

Fabula „Cainele si caţelul” de Grigore Alexandrescu satirizează dorinţa celor care vor să panvină prin orice mijioace, să ajunga puternici prin ipocrizie, aroganţa şi amenintari. Autorul pune în discuţie prin intemnediul personajelor sale, întruchipate de animale personificate, principiul egalităţii între semeni.

Titlu

Titlul subliniaza confruntarea în planul ideilor dintre cele doua personaje, câinele si caţelul. Ele se afla în antiteza si reprezintă niste tipuri umane generale, pe care le putem întalni si astazi si totdeauna. Câinele este un simbol pentru omul nesincer, al carui ţel ascuns în spatele unor vorbe frumoase, dar ipocrite, este sa parvină, sa ajungă în randurile celor puternici. Caţelul întruchipeaza pe omul naiv, care dă crezare cu usurinţa cuvintelor frumoase si promisiunilor nesincere.

Universul operei

Fabula începe cu vorbele arogante ale dulăului Samson care îsi exprimă indignarea faţă de pretenţia celor mai puternici, precum lupii, că „preţuiesc ceva” prin originea lor nobilă. El consideră ca acest aspect este o întamplare si apreciază cu falsa modestie: „Şi eu poate sunt nobil, dar s-o arat nu-mi place”. În felul acesta, el critica lipsa de modestie a celor mai puternici decat el.

În sprijinul afirmatiilor sale, aduce exemplul tarilor civilizate în care exista egalitate. Cum societatea este în schimbare („lumea se ciopleste”), asteapta ca progresul sa se manifeste si in societatea noastra unde, din pacate, exista multa aroganţa din partea celor puternici: „Numai pe noi mandria nu ne mai paraseste”. Pentru a fi cat mai convingator în ceea ce sustine, el aduce în discutie propriul sau exemplu. El afirma cu

tarie si cu falsa modestie că îi face placere cand este considerat un om obisnuit si

fiecare i se adresează cat mai simplu: „fieştecine stie / C-o am de bucurie / Cand toată

lighioana, macar si cea mai proasta, / Caine sadea îmi zice, iar nu Domnia voastra”.

În acest moment intervine povestitorul care priveste scena din exterior, aducand cateva precizari legate de timp si personaje: „Asa vorbea deunazi cu un bou oarecare

Samson, dulău de curte, ce lătra foarte tare”. Prin cateva cuvinte, sunt portretizate

sumar cele doua personaje prezente: „un bou oarecare”, fara identitate precizata, un

animal puternic, dar tăcut, care nu intervine în discursul celuilalt. Samson este definit

drept „dulău de curte”, mai puţin puternic decat boul, dar mai zgomotos. El vrea să atragă atentia asupra sa si asupra ideilor pe care le sustine.

Scena este animata de interventia lui Samurache care, incurajat de cuvintele promiţătoare ale lui Samson, paraseste pozitia lui de „simplu privitor”, într-un elan de

fraternitate. El „S-apropie îndata / Sa-si arate iubirea ce are pentru ei: / «Gandirea

voastră, zise, îmi pare minunată, / Şi simtimentui vostru îl cinstesc, fratii mei.»”

Încantat de ideile expuse de Samson, el îsi arată admiratia fafa de mai puternicii ogrăzii, tratandu-i de la egal la egal, ca pe niste frati. Afirmatia lui Samurache starneste mânia lui Samson, uimit de îndrazneala bietului caţel. Pe un ton jignitor, îi răspunde amenintandu-l cu bataia: „Noi, fratii tai, potaie! / 0 sa-fi dam o bataie / Care s-o pomenesti.” El restabileste diferenţa de rang si putere dintre ei, coplesindu-l pe

Samurache cu jigniri pentru lipsa de respect pe care le-o aratase: „Cunosti tu cine

suntem, si ti se cade tie, / Lichea nerusinata, astfel sa ne vorbesti?” incercarea sarmanului catel de a se justifica este taiata cu autoritate si dispref, dulaul explicandu-i cu aroganţă adevaratul sens al cuvintelor sale: „Adevarat vorbeam / Ca nu iubesc mandria si ca uresc pe lei, / Ca voi egalitate, dar nu pentru caţei”. Morala este simplă: dulăul dorea egalitate cu cei mai puternici decat el, iar în fata celor slabi dorea sa menţina diferenţa de pozitie sociala, ca o certificare a puterii sale.

Moduri de expunere

Naraţiunea este realizata prin succesiunea de secvenţe care ţin de întamplarea petrecuta, transpusa în lumea animalelor.

Dialogul ramane modul de expresie dominant si prindpalul mijioc de caracterizare

a personajelor. Modul în care acestea vorbesc, tonul si atitudinea lor reflecta în chip

expresiv felul în care gandesc si sentimentele lor. Replicile vii dinamizeaza naratiunea,

transpunand întamplarea într-o mica sceneta, plina de viaţă si umor.

Descrierea este utilizata puţin, în cateva notaţii legate de caracterizarea personajelor, surprinzand plastic gesturi si atitudini: Samson, „dulău de curte”, „lătra

foarte tare”; Samurache „şedea la o parte / Ca simplu privitor”.

Personajele

Samson simbolizeaza dorinţa de parvenire vadită în discursul nesincer prin care cauta sa-i impresioneze pe ascultatorii sai. Minciuna îl ajuta sa-si susţina ideile si poziţia pe care o doreste egala cu a celor mari, cei de rang boieresc. Afisand o falsă modestie, el caută să atragă mulţimea de partea sa, iar prin tonul sforăitor, bazat pe argumente de ordin social-politic („lumea se ciopleste”, „În ţări civilizate / Este egalitate”), el vrea sa-i convinga pe cei simpli, care nu cunosc bine situaţia si pot fi usor manevraţi si păcăliţi de falsii politicieni. El susţine egalitatea între semeni, ceea ce se dovedeste a fi, în final, o minciuna.

Samurache este cel care cade prada primul ipocriziei si falsitatii lui Samson. Naiv si încrezator, el este atras de cuvintele promiţatoare ale dulaului „care lătra foarte

tare”. Credulitatea sa va fi sancţionata cu asprime chiar de Samson, care îi precizeaza

pe un ton jignitor („potaie”, „lichea nerusinata”) si plin de ameninţari („O sa-ţi dam o

bataie / Care s-o pomenesti”) care este adevaralul sens al cuvintelor sale: „Ca voi

egalitate, dar nu pentru caţei”. El îi arata astfel ca îi dispretuieşte pe cei mai slabi

decat el, pe care vrea sa-i menţina în starea lor de supunere fafa de cei puternici. Cand Samurache îsi arata sentimentele de admiratie si fraternitate fata de puternicul Samson, este repede pus la punct pentru îndrazneala lui de acela care doreste egalitatea cu cei „de neam mare”. Samurache, al carui nume sugereaza un om slab si naiv, greseste numai în masura în care crede promisiunile mincinoase ale lui Samson si nu asteapta sa vada faptele acestuia, care sa-i probeze cuvintele.

Al treilea persona] este „un bou oarecare”, un personaj neutru, care nu intervine în discuţie. El este un simplu martor al întamplarii. Prin puterea fizica pe care o are, el

este considerat de Samson ca facand parte din randul celor puternici, fiind un parvenit

recent. El asculta cu nepasare cuvintele lui Samson si faptul ca nu participa la discutie

poate demonstra ca reprezinta clasa nobililor, dar nu prin nastere, asa cum sunt vechii

boieri: „lupii, ursii si leii”, pe care Samson îi dispreţuieste. Faptul ca el nu sare nici în

apararea lui Samurache poate confirma ca este, în mod tacit, de partea lui Samson.

Un critic observă cu justete:”«Samson, dulau de curte ce lătra foarte tare», e un demagog, asemenea atatora care voiau egalitatea celor mijiocii cu cei mari, dar în nici un caz cu cei mici. Felul cum tipul se desprinde îndaratul animalului care-l simbolizeaza, felul cum boul se identifică cu parvenitul, ori vulpea cu demagogul liberal creeaza un comic scenic.”

Prozodia

Versurile cu o masură inegală poartă amprenta dialogului, transpun sentimentele pe care le traiesc personajele: falsa modestie transmisa prin versuri ample, sforaitoare si accesul de manie si uimirea redate prin versuri scurte.

Dialogul nu este segmentat prin strofe, pentru a fi cat mai natural. Rima este în general împerecheata, poetui nerespectand-o totusi în jocul firesc al replicilor. Versurile care exprima cuvintele lui Samurache au rima încrucisata. parcă pentru a fi în discordanţă cu spusele lui Samson. Intreaga prozodie devine un mijioc care se adauga în nuantarea dialogului, în realizarea unei libertati de expresie. Ritmul fabulei este neregulat, exprimand tonalitatea diferita a dialogului, a sentimentelor protagonistilor.

Fabula

Aceasta poezie reprezinta o fabula, respectiv o creatie epică povestind o întamplare prin intermediul unor personaje animaliere. Creatia satirizeaza ipocrizia si parvenitismul, cu scopul de a le îndrepta. Structura atesta existenţa fabulei, poezia avand doua parti: întamplarea si morala sau învaţatura, existenta la sfârşit si separata de prima parte printr-un spaţiu. Aceasta creatie, bazata pe dialog, are caracterul unei mici scenete. Alegoria reprezinta procedeui prin care ghicim ca oamenii se ascund în spatele mastilor de animale pentru a critica idei si sentimente: falsitatea, minciuna, vorbele goale fara acoperire In fapte, naivitatea etc. Personificarea ramane figura de stil centrala prin care se realizeaza acest transfer dinspre lumea animalelor spre lumea oamenilor, cu toate defectele care exista aid si pe care fabula ni le dezvaluie pentru a ne atrage atentia si a le îndrepta.

Realizarea artistică

Limba vorbită, cu accente populare („dobitoace”, „neam”, „se ciopleste”, „fiestecine”) sau neologice („civilizate”, „egalitate”, „capriţii”, „nobil”) subliniaza alternanţa de registre corespunzatoare oamenilor simpli sau celor puternici, boierilor.

Replicile personajelor, pline de naturalete, realizeaza un dialog viu, plin de umor,

la care concura constructiile exclamative („Cat îmi sunt de urate unele dobitoace, /[…]

Care cred despre sine ca pretuiesc ceva'”; „Noi, fratii tai, potaie!”) sau interogative

(„Noi, fratii tai?”, „Te-ntreb eu, ce ziceam?”). Formulele de adresare, depreciative,

accentueaza umorul: „potaie”, „lichea nerusinata”.

Figurile de stil utilizate in mod echilibrat confera si ele nota unui stil viu si natural

prin care animalele dobandesc însusiri umane, printre care si defecte pe care autorul le critica. Samson este echivalentui omului ipocrit, Samurache reprezinta omul naiv, iar boul arfi martorul nepasator.

Personificarea este figura de stil dominanta.

Epitetele evidenţiaza sugestiv trasaturi ale personajelor sau ale acţiunilor: „Gandirea […] îmi pare minunata”; „capriţii deşarte”; „raspunse Samson plin de mânie”; „lichea nerusinata”, „caine sadea” etc.

Comparaţia accentueaza postura unor personaje: „şedea la o parte / Ca simplu

privitor”.

Repetiţiile scot în evidenţa idei si sentimente cum ar fi egalitatea, fraternitatea:

„gandirea voastra… / Şi simtimentul vostru îl cinstesc, fraţii mei”; „Noi, fraţii tai?„,

„Noi, fraţii tai, potaie!”.

Enumeraţiile accentueaza ipocrizia discursului: „unele dobitoace / Cum lupii, urşii, leii şi alte cateva”; „Toate iau o schimbare si lumea se ciopleste”.

Figurile de stil subliniaza si ele oralitatea stitului, naturaleţea dialogului, care

sonfera fabulei caracteristicile unei scenete.

Ceea ce constituie esentialul acestei fabule a lui Grigore Alexandrescu este, în opinia criticilor: „dubla atitudine si alternare de limbaje a lui Samson, „dulău de curte ce lătra foarte tare”. Din atitudinile deosebite – amical deferentă faţa de bou si aspră faţă de caţel – din confruntarea frazelor sonore si însirate cu usurinţa cu cele câteva vorbe repezite cu care e pus la locul lui caţelul, se deseneaza tipul. […]

Dupa exemplul lui La Fontaine, Alexandrescu transforma fabulele în mici scenete, nu numai intensificand dialogul, ci urmarind pas cu pas acţiunea personajelor si

reprezentandu-le gesturile si mimica.”

 
11 comentarii

Scris de pe Noiembrie 6, 2008 în Comentarii

 

Etichete: , ,