RSS

***Poet si poezie.

14 Mai

Poezia este unealta cunoasterii.O intimitate insingurata care uneste poetul cu obiectul dorintei sale.Sa atinga cu ochiul acele treceri gradate de la lumina la umbra .Constructia zgomatelor si murmurelor ce ajung pina la poet in chip nedeslusit,o descoperire a sunetelor ce trec indiferent pe linga noi ceilalti, multi si profani .Aluat framintat cu grija celui ce da trup unei ipoteze fulgurante, mergind in forma iluziilor lor.Nu e usor sa vietuiesti sub aripile desfacute ale pasarilor, sa simti cum ti-se topesc in palma membrele insectelor in perioada cea mai clocotitoare a patimilor omenesti.
Poetul este in stare sa introduca trasaturile inimii in ritmurile inimii articulate.Suferintele unei inimi pe care marginile realului nu sint capabile sa o inteleaga .Chinuri ce sint scrise pe aripi ce bat, pe flori ce se deschid , pe sini ce abia mijesc.Misterul gindirii articulate sub povara oboselii, inamolindu-se sub predica sentimentala.Poezia este regasirea izvoarelor virgine ale emotiilor naturale dincolo de aluviunile amestecate ale sentimentelor.Poetul are puterea de-a opri sau isca fulgere, de-a face sa tisneasca izvoare din nisipul deserturilor.Viata ca lumina unui fulger ,betia simturilor ce intilnesc prospetimea apelor si a verdetii . Setea sau dezgustul poetilor de singe nelinistea lor in fata femeii, a barbatului.
Amaraciunea de-a fi necunoscut si bucuria de-a fi inteles.Revolta impotriva oricarei limitari, a oricarei constringeri.Refuzul sau consimtamintul, influenta aerului respirat, a hranei digerate asupra sanatatii sale.Veghea si somnul , calmul sau mihnirea .Miinile poetului pot invia tencuiala zidurilor ce dau sa se usuce.In tonuri severe ,este confruntat cu cea mai vaga si plutitoare dintre visari .Intr-o voluptate speciala , ramine ca un miop peste hirtia sa care corespunde simturilor intime ale speciei si ale individului.Acolo gasim catifeaua corolei , stralucirea carapacei scarabeului , materia lichida ce modeleaza propria noastra forma.Acele schimbari prelungite de voluptate si suferinta.Imperecherea .Pragul casei poetului capata forma gindurilor sale.Plin de cearcane ,un tors mustind de seva , spiritul circulind inlauntrul materiei, smulgind privirii fisii de carne insingerate si palpitind.Tulburatoarea cruzime.Poezia poate fi chiar tristetea virtutii intr-o reculegere severa a unei inimi solitare.Poetul o umple cu vuietul sau .Ea nu isi va putea supravetui siesi, decit cerindu-ne sa-i adapostim pasii ratacitori Inteligenta scufundata in betii inspaimintatoare a indoielii, inocenta foamei, incrincenarea dorintei,cadentele secrete , cutele fetii.Poezia este o simfonie imbogatita de numarul instrumentelor, legata de trupul poetului ca un parazit.
Poete, daca esti intreg si viu ,VORBESTE!!!

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Mai 14, 2008 în Esee

 

Etichete: ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: