Comentariu

Doua pasari ,doua destine in drama lui Ion Druta ,,Pasarile tineretii noastre”.

Oamenii sunt pasari cu aripile crescute inlauntru .

Nu cred ca este absolute necesar sa studiezi niste lucruri care sunt evidente lumii intregi, mai mult de atit a fi ca o pasare dar cu infatisare de om e foarte simplu important nu e sa zbori ci sa te mentii pe aripile destinului.Cind esti tinar,incerci sa schimbi toata lumea iar cind ai imbatrinit ,vrei sa-I schimbi pe cei tineri.Este absolute normal sa traiesti in aceeasi lume dar sa privesti lucrurile intr-un mod mai special sau mai bine zis mai personal.Nimic nu poate fi identic ,aceasta s-a demonstrate de nenumerate ori,nu conteaza in ce credem important e faptul ca aceste lucruri exista si noi avem posibilitatea de-a ne refugia in simbolistica si insemnatatea lor.

Este adevarat ca Ion Druta e un scriitor care prin miliardele de cuvinte a incercat sa ne aduca intotdeauna mai aproape de natura,frumusete,adevar,fericire si libertate.Asemenea personae sunt o raritate,zic aceasta nu pentru ca oamenii obisnuiti ,n-ar fi in stare sau nu sunt atit de competenti, in aceea ce priveste exprimarea tuturor trairilor si emotiilor.Sunt multi cei care au ceva a spune ,doar ca nu toti au descoperit acel izvor din care ideile se nasc fara de pacat.

In opera ,,Pasarile tineretii noastre” toate ideile elocvente fortifica ambianta unei drame cu caracter social insa in mare parte ea poarta titlul de drama a doua personae,care au trait si simtit,au muncit si agonisit,au suferit si s-au bucurat de multe lucruri din aceasta viata pe care nimeni nu poate s-o inteleaga perfect.

Pot sa zic ca tinerii sunt sclavii visurilor iar batrinii devin servitorii regretelor.In tinerete oamenii nu observa lucrurile marunte ,toti aspiram spre ceva grandiose si rasunator.Abia atunci cind ajungem la o virsta inaintata sau simtim,ca ni se apropie sfirsitul incepem sa constientizam unde am gresit si care de fapt era adevarata fericire.Pavel Rusu este un model de persoana ce a inteles aceasta ,insa era déjà tirziu.Cel mai uimitor in aceasta opera este faptul ca Matusa Ruta desi este mai in virsta decit nepotul sau va avea o viata mai lunga si mult mai fericita.Cred in aceasta pentru ca in comparatie cu Pavel ea are mai multe amintiri si clipe frumoase petrecute intr-o viata traita in intregime la sat.

Gindindu-ma mai aprofundat si analizind soarta acestor doua personaje principale care fac parte din diferite categorii soiale, as putea formula urmatoarea concluzie: tineretea e timpul minunat de-a invata intelepciune,iar batrinetea e timpul de-a o aplica in practica savurind placerea.

Pasarile se inalta spre cer dar nu pot trai mereu printre nori,ele se intorc in scurt timp pe pamint.Atunci sa incercam a ne imagina pe citeva clipe ce simte si cum reactioneaza una din miile de pasari cind se intoarce in scurt timp in cuib si observa ,ca a muncit si trait practic in zadar, ne fiind capabila sa pastreze fericirea existentei si pentru urmasii sai.

Pavel Rusu era fascinat de ciocirlii,Matusa Ruta admira cocorii din copilarie si la un moment dat aceste clipe firesti au devenit adevarate vise.

In final Pavel a inteles ca nu trebuie lasate visele sa piara, in cazul sau visul de-a privi cum ciocirliile se inalta spre cer simbolizind viata omului de la sat care este legat de pamint.Atunci cind visele mor fiinta noastra devine asemeni unei pasari cu aripile rupte care nu mai poate sa zboare.

In aceasta scurta lucrare nu mi-am propus sa invinuiesc pe cineva de faptul ca nu a fost capabil sa pastreze traditiile poporului din care face parte.Inteleg destul de bine ca pasarile au o viata care ramine a fi constanta in comparatie cu evolutia si dezvoltarea umana.In ceea ce priveste modul in care ne traim viata, nu suntem siguri nimic .pentru ca mereu mai ramine ceva de zis si facut asa ca sa ne bucuram de haosul existentei…